Ultimul articol

poartă numărul 228 şi este ultimul doar pe acest format. De azi inainte sunt de găsit la adresa asta:

http://www.lupicageorge.eu

Film de văzut

Cam preferat de cei cu pasiuni pentru viteză. Pentru viteză şi nu pentru maşini pentru că nu sunt folosite maşini tocmai fantastice. Trebuie menţionat că spre deosebire de Fast & Furious e un pic mai serios, un pic mai clinic.

Probabil pentru că e făcut în Germania, de către o companie de care n-am auzit în viaţa mea în colaborare cu ProSieben, post de televiziune foarte popular prin părţile alea. Reţeta e destul de reuşită, nemţii se pricep la maşini, sunt şi ceva şoferi reuşiţi apăruţi din părţile lor (vezi  nenea ăla de are mai toate recordurile în F1) şi au ceva secret numit … plictiseală. S-au gândit ei şi la asta motiv pentru care acţiunea e într-un conflict între mafia din Berlin şi un mafiot ucrainian care intră în scenă. Dacă tot dăm un pic de ruşi, nu putem să nu vorbim de americani.

Intră în scenă personajul american. Jucat de un anume Andrew Walker (frate cu Paul?) este un superstar la volan care fugind de lege în state a ajuns să livreze pizza în Berlin. Restu poveştii se mai aruncă în jurul unor jafuri, unui garaj şmecher şi unui poliţist dornic de afirmare şi dragoste.

Mai sunt ceva detalii plăcute dar rămân de aflat de către cei mai curioşi.

De fapt hai să mai tentez câţiva:

Unu din acele momente

Probabil cap de listă în momentele geniale din Top Gear:

Eu am

Fost la un grătar.

Nu la un grătar, la primul grătar pe anu’ ăsta. Şi zic eu că a ieşit frumuşel cu totu’ el acolo. Multe telefoane date, câteva absenţe notabile dar asta e situaţia. Ne-am găsit vreme nouă, loc nou şi multe chestii vechi dar mai detaliat au să vă spună ceilalţi participanţi.

Eu tre să spun că am un cadou nou, sub forma unei punguţe mici cu infamele gume “Turbo”, de care am mai scris pe aici. Nu cred că am spus destul cât de mult îmi plac, dar acum sunt infecte la gust. Probabil gumele astea sunt din acelaşi lot cu alea pe care le mestecam acu … 10 ani?

Oricum ar fi… n-are importanţă au surprize şi tocmai am găsit un Lamborghini Diablo. Galben.

Lamborghini Diablo 6.0

Da… ştiu, unii se aşteptau la un articol mai afumat, mai sezonier sau mai… siropos. Dar nu, eu tot castană cu motoarele sunt

Iar cu majoratul

Aseară am fost să văd cum încă o persoană îşi serbează ziua de naştere mult mai extravagant pentru simplul fapt că face 18 ani. Ştiţi şi voi evenimentul… torturi şmechere, lumânări care nu-s lumânări, torturi mâncate cu urechile şi aşa mai departe.

Dintr-un motiv un pic special am acordat o atenţie deosebită cadoului. Motivul fiind că este foarte posibil ca acesta să fie ultimul majorat la care mă duc şi am cazare la masa “tineretului”. Acestea fiind spuse au început pregătirile prin sacrificarea cutiei de la aspirator pentru a face casă nouă tuturor tâmpeniilor care ne-au trecut vreodată prin cap că ar putea fi trecute drept scuze jalnice pentru un cadou.

Se începe de la adăugarea a un pic de greutate, să zicem vreo 8-9 kg de apă ar trebui să fie suficiente. Bine, avem baza… da mai departe? Păi stai mă nene că fetişoara asta face 18 ani, devine femeie, deci trebuie pusă la locul său, cutia de aspirator nu e suficientă dom’le. Adăugăm un set de oale, şi un pămătuf… şi un făraş… şi o măturică, a da şi un rahat de mini supieră pentru ceai ceva… N-am înţeles ce era exact, da dacă era să fie folosită în bucătărie avea loc acolo.

Cu toate astea nu aveam încă o greutate suficientă şi cutia părea un pic cam goală. TREBUIA făcut ceva. Adunaţi lucruri inutile şi adăugăm apoi un cooler, un procesor antic, ziare, reviste, oferte divere hipermarketuri şi tot aşa.

Acu dacă tot era plină cutia, ar fi cazul să se bucure de un ambalaj care să vorbească cu adevărat, un ambalaj care să trimită mesajul corect. OK, hârtie igienică să fie.

Hai să adaug totuşi ceva poze:

Fata unei parti din cadou

Spatele respectivei componente

Păpuşa Kevin

Păpuşa Kevin

Greutatea cadoului

Intel Pentium 2

Intel Pentium 2

Chestii care au ajuns în cutia magică

Începuturile ambalarii

Ambalare 1

Etapa 2

Baza fund…ei

Complexă a naibii, operă de artă

Aspect final după 2 ore

Nu putea lipsi asta, să nu uităm cui să dăm

Am ajuns un pic cam primii, semn nu tocmai interesant dar lucrurile s-au remediat o dată cu apariţia restului invitaţilor care au fost aproape imediaţi fascinaţi de cadoul nostru şi uimiţi de greutatea lui.

Ca să vă scutesc de detalii… a fost foarte reuşit din multe puncte de vedere însă eu pe la ora 4 m-am retras, urmat de burtosu-in-law. Mi-am dat seama de ceva pe parcursul nopţii: deşi am stat la masa cu persoane predominant minore… tot moş am fost, am băut puţin iar ultimele ore bune m-am umflat cu fanta ceva de nedescris. Azi aproape de orele prânzului am fost şofer, iar pe parcurs dădeam telefoane acasă să văd ce face ăla mic…

Aşadar, din partea unui ramolit căruia i-a căzut insigna de câteva ori: “La mulţi ani Mirela Mihaela!”

Ce insigna? Păi…