Revenire
Suntem oameni, păţim de toate rele şi câteva bune, de cele mai multe ori e nevoie de cineva sau ceva să ne stimuleze să revenim la normal dacă nu chiar la mai bine. E nevoie de un dram de umor ca al lui Mitch Hedberg: “Îti place scenariul meu dar vrei să-l rescriu?… La naiba, voi face o copie!”
Ce te faci în momentul în care ţi s-a pus pata nu pe tine, dar ai mai multă minte decât să vrei să te răzbuni pe cei din jur. Porneşti în căutarea unei speranţe, unei surprize… şi îţi umpli viaţa cu amărăciune atunci când n-o găseşti. Oricât ai fi de introveritit sau lipsit de încredere, trebuie să-ţi faci puţinul curaj să schimbi ceva. Repetându-ţi greşelile n-ai şanse la rezultate mai bune. Poate repetându-le pe ale altora, sau poate evitându-le ai vreo speranţă…
Poate îţi ridici posterioru din faţa sticlei ăsteia colorate pe care-mi citeşti aberaţiile şi-ţi vezi de viaţa ta. Eu mi-am revenit vărsându-mi nervii pe litere în public… revin la muzică
Lasă un Răspuns