Ce mai sărbătoare, tradiţie şi alte cele. Mi-am început astă zi aşa de specială ca de obicei, dormind, câteva ore mai târziu făceam un mic ITP de drum lung. Câteva sute de kilometri şi câteva ore bune au trecut, şi tot eram indecis. Ce mă fac uăi cu mărţigaşu’ naibii? Cine-o mai inventat tradiţia asta ? La urma urmei: De ce iubim femeile? N-a răspuns nici Cărtărescu suficient, nici ascultătorii Europa FM nu prea m-au încântat, da cel mai tare mă enerva că nu găseam eu răspunsul. Pentru care să mă agit cu atenţie, nu celălalt. Celălalt e printre puţinele lucruri pentru care n-am nevoie de mari dovezi pentru a crede în el.
Mai rămâneam totuşi cu o problemă serioasă, şi mai ales cu toate detaliile ce ţineau de ea: Cum? Ce? De unde? S-o luăm de la un capăt, faza cu trimisul sărea din schemă pentru a evita vreo asociere, Timp pentru un complot era insuficient, şi mijloacele necesare inexistente… Felicitările online au devenit dezgustătoare când până şi unul din portalurile relativ reuşite la capitolul ăsta ofereau o integrare a celui mai ordinar rezultat google la căutarea de imagini pentru “martisor“. Poate erau altele foaaarte strălucite, nu conta, am trecut mai departe. Am bijbăit câteva idei de versuri… dar rima nu e suficientă… Să creez eu ceva? Hmm… n-ar fi rău, înving eu cumva oboseala…sau nu…
Dar dacă nu?
Nu se poate!
De ce nu?
Pentru că ea e cea care îşi spune: “o fi el dobitoc, da e dobitocul meu!”, şi ştii prea bine că n-o face din lipsă de alternative. Să fim serioşi, cred că numeri pe degetul arătător de la o mână fetele care n-au agenda telefonului aproape plină cu numere de băieţi.
Dacă e aşa, şi de cele mai multe ori e aşa, fii dobitoc, dar măcar fă ce poţi să fii dobitocul ei în continuare… apoi soluţiile apar în aşa fel încât ajungi să te confrunţi cu problema selecţiei. Atâtea idei, atâtea moduri, ĂSTA SĂ FIE!
Felicitări, astăzi se serbează faptul că eşti tu… compliment mai mare nu gasesc…
… ”(sper) zâmbet”. Sper-ul acela dă ”zâmbetului” o valoare micuţă, un… ”zâmbicel”. Ei bine, a fost un zâmbet plin…
După cum spuneam, prefer altceva decât alintul ”dobitoc”
:*
georgeee>:D<:*:*:*..cum le potrivesti tu..;;)
da george cum le potrivesti tu mereu… parca ai fi politician
Cine eu?… doamne fereşte puteţi să mă controlaţi în casă după dovezi! Mai puţin, un sertar, laptopul si portofelul =))
Hm, ce conţine sertarul? Că de portofel ştiu de ce nu vrei controlat (poze cu gagici) şi de laptop cam tot pe acolo :-”
Ceva calendare, printuri ratate… care s-ar putea întâmplător, ocazional, neglijabil chiar să aibă o siglă sau ceva text PC în rest… nimic
Siiiigur că da… ;;) Şi sunt secrete pentru siguranţa ţării? Pune-le în seif dom`le şi lasă sertarul la dispoziţia curioşilor
Pardon, curioaselor. Pardooon! Curioasei.