Gimnazial, bineînţeles că tot aşa minte am…
Vine grasu’, acasă şi-mi zice el ceva date total inutile pe care le tratez ca atare. Câteva minute mai târziu masa era gata şi-l lasă memoria şi-mi aduce aminte una din ele:
“A leşinat azi una la şcoală hehe…”
“Foarte amuzant, chiar nu mai pot de râs” (am avut şi eu o colegă care a leşinat de frică înainte de un vaccin)
“Eh na…”
“De ce a leşinat?”
“Că i-a spus cineva că o iubeşte….”
“Param pam… foarte amuzant :)) ia zi acu, pe bune, de ce a leşinat?”
“Aşa ne-a zis doamna, şi ea e serioasă, nu glumeşte de obicei”
Şi uite aşa am mai rămas încă o dată şocat de ce minuni se mai întâmplează prin “tineretu’ ” ăsta care văd în telenovele un mod de viaţă. Trebuie să prind cât mai curând cartea aia de care vă spuneam că tre să mă protejez de eventuale probleme.
Ultimile replici aparţin: