44 înghiţituri de suc

23:40

Sună telefonu’: “Apel: Radu”

Uhaa… ia zi moşule!

Păi tu de ce crezi că te sun la ora asta?

Vrei grătar, nu?

Normal!

Pe unde eşti? În cât timp eşti jos?

În cam 15 min…

Ok, dă un beep când ajungi.

Hop anunţ burtosu’ in law după care hop la dormitor cu un rânjet imens la mama.

Plec!

Unde?

Cu Radu… ne plimbăm cu maşina.

Când te întorci?

Nu ştiu…

Bine, aveţi grijă.

Uhaa… haine, închis laptopu şi târât cu mine jos.

Se adunează lumea şi începe organizarea, ia grătaru de acolo, caută lemne dincolo… Apare instrumentaţia necesară (în mare parte…că tot am mai făcut două drumuri să mai luăm câte ceva) şi rămânea o singură problemă, ce punem pe grătar?

Aici au început să ni se destrame visele. Alimentara de unde ne aprovizionam de obicei nu avea ce ne trebuia, hai să ne aventurăm! Întrebăm un taximetrist, mai întrebăm unu, şi încă unu, şi încă unu… într-un final ne lăsăm la mâna noastră şi începem a ne rătăci pe străzi după ideile noastre nu după spusele unor necunoscuţi Michel a purtat noroc, ochiul său ager a localizat magazinul obscur pe o stradă fără speranţă (acu’ dacă stau şi mă gândesc… tre să fii tâmpit să te aprovizionezi de acolo, aşa că suntem material de clienţi fideli) unde am luminat seara vânzătoarei. “Luaţi bă şi nişte condimente pentru grătar… preferabil cu aromă, eventual de barbecue“. Luăm tot ce ne trebuie, urcăm în maşină… când să plecăm, veste groaznică: “băăă… trebuia să fi luat şi ceva apă pentru grătar”. “Adevăru’ e că o fi greu să cobori din maşină şi să cumperi…”

A…da… Direcţia? Cartodrum! Da, bătrâna locaţie, bătrânii câini, bătrâna…  doamne ce paragraf de pensionar.

Restu’ e ca-n poveşti. O seară extraordinară de frumoasă, cer clar… un frig de ne îngheţa focu’.  Spre deosebire de alte ocazii specifice tradiţiei, am mâncat în maşină… am pus muştarul dulce (adică pasta aia de avea suficient hrean să dobori un rinocer) pe cotieră (aşa că nu întrebaţi de ce are Radu cotu’ bluzei gălbejor) şi dăi nene. Între timp, afară era în lucru jarul secundar. Râsete, bancuri, povestiri, facultăţi, până la momentul în care am văzut cum am fost tâlhăriţi. Una bucată patruped canin negru se servea din tăviţa începută de mici. Okeey….rămânem la pulpe. Printr-o altă tentativă curajoasă, astea s-au făcut haiducesc pe jar direct. Hai oameni buni că am mâncat, ne-am veselit şi acu tre’ să ne întoarcem la casele noastre pentru activităţi solicitante, somnul pentru început.

Ajuns acasă… trântă în pat, somn…

5:45