Şi totuşi

Pe ziua de azi alte ciudăţenii… pe care le observi fără să vrei atunci când aştepţi şi bateria empetreiului renunţă.

Parcat lângă o vulcanizare destul de aglomerată din oraş îmi rătăceam ochii pe ce se vedea mai frumos…în lipsă de alte variante am observat cum a apărut un nene cu un chiuşăpte negru cu gume de iarnă. Omu’ costumat, coboară şi discută ceva cu unul din angajaţi după care deschide portbagajul şi-i arată respectivului un cauciuc de vară şi o cutie de jantă pe care le avea acolo, apoi deschide o portieră din spate şi arată alte trei cutii de jenţi. Moment în care liniştea este întreruptă de un vehicul de construcţie autohtonă în penultimul stadiu de degradare cu alte trei cauciucuri de vară pe bancheta din spate. Explică posesorul tancului ce şi cum şi respectivul angajat se pune pe treabă. În ceva minute noile gume de vară se prezintă pe jante şi masina e gata de încălţat, se trece şi de etapa asta şi posesorul este chemat de la cafea la inspecţia rezultatului, capacul central al jenţilor lipsea… nu fusese în cutie. Eh, aici lucrurile ies din normal. “Băga-mi-aş.., lua-i-ar.., să vezi ce le…

Şi aşa am ajuns la problema următoare: De ce înjură lumea bre?… şi mai ales, ce importanţă au înjurăturile?

Revenire

Mă ţin dom’le de promisiune. Deci, care este… la finanţe se chiuleşte în voie, la cursurile la care doamna profesoară spune că putem face asta, în rest nu! Totodată, iminentul parţial nu este obligatoriu, nici facultativ… e… “necesar”. Sunt încă foarte popular prin ideile unei alte profesoare dar nu-i dau nume că mă bucur prea mult de stresul ei la ore.

Dar vine timpul liber, apar minunile. Parchez în spatele unui bloc amplasat central, aşteptând un amic să coboare să ne vedem de treburi. Două domnişoare se pregăteau să reconstruiască ceva scene din Matrix combinate cu scene din Thriller. Acoperite complet de costumatii din “Matrişea” cu coafuri … excentrice, şi machiate cu mai mult negru decât aveam eu pe roţi, inspectau zona. M-am făcut mititel (greu de crezut într-un Tico, da’ se poate) şi le-am observat din umbri. De menţionat este că blocul respectiv are la ieşirea din scară o zonă acoperită susţinută prin două coloane din beton şi între ele un set de bare metalice. Cea cu freza cea mai… “drăcească” îşi leapădă parpalacu’ negru şi lucios să dezvăluie o siluetă scoasă din obsesiile unor pictori trecuţi pentru subţiime şi un top cu diverse imprimeuri cât mai sataniste posibil se amplasează în spatele barelor într-o poziţie… mă rog, pe asta n-o mai spun (să fie şi ceva mister) şi prietena o pozează în ipostaza respectivă.

Când mi-a venit pasagerul aşteptat şi am pornit motorul să plec, respectivele s-au ascuns imediat sub pestelcile gotice şi ne-au aruncat ceva priviri de m-am simţit ca Huck Finn când se uita vrăjitoarea la el.