Şi totuşi

Pe ziua de azi alte ciudăţenii… pe care le observi fără să vrei atunci când aştepţi şi bateria empetreiului renunţă.

Parcat lângă o vulcanizare destul de aglomerată din oraş îmi rătăceam ochii pe ce se vedea mai frumos…în lipsă de alte variante am observat cum a apărut un nene cu un chiuşăpte negru cu gume de iarnă. Omu’ costumat, coboară şi discută ceva cu unul din angajaţi după care deschide portbagajul şi-i arată respectivului un cauciuc de vară şi o cutie de jantă pe care le avea acolo, apoi deschide o portieră din spate şi arată alte trei cutii de jenţi. Moment în care liniştea este întreruptă de un vehicul de construcţie autohtonă în penultimul stadiu de degradare cu alte trei cauciucuri de vară pe bancheta din spate. Explică posesorul tancului ce şi cum şi respectivul angajat se pune pe treabă. În ceva minute noile gume de vară se prezintă pe jante şi masina e gata de încălţat, se trece şi de etapa asta şi posesorul este chemat de la cafea la inspecţia rezultatului, capacul central al jenţilor lipsea… nu fusese în cutie. Eh, aici lucrurile ies din normal. “Băga-mi-aş.., lua-i-ar.., să vezi ce le…

Şi aşa am ajuns la problema următoare: De ce înjură lumea bre?… şi mai ales, ce importanţă au înjurăturile?

Revenire

Mă ţin dom’le de promisiune. Deci, care este… la finanţe se chiuleşte în voie, la cursurile la care doamna profesoară spune că putem face asta, în rest nu! Totodată, iminentul parţial nu este obligatoriu, nici facultativ… e… “necesar”. Sunt încă foarte popular prin ideile unei alte profesoare dar nu-i dau nume că mă bucur prea mult de stresul ei la ore.

Dar vine timpul liber, apar minunile. Parchez în spatele unui bloc amplasat central, aşteptând un amic să coboare să ne vedem de treburi. Două domnişoare se pregăteau să reconstruiască ceva scene din Matrix combinate cu scene din Thriller. Acoperite complet de costumatii din “Matrişea” cu coafuri … excentrice, şi machiate cu mai mult negru decât aveam eu pe roţi, inspectau zona. M-am făcut mititel (greu de crezut într-un Tico, da’ se poate) şi le-am observat din umbri. De menţionat este că blocul respectiv are la ieşirea din scară o zonă acoperită susţinută prin două coloane din beton şi între ele un set de bare metalice. Cea cu freza cea mai… “drăcească” îşi leapădă parpalacu’ negru şi lucios să dezvăluie o siluetă scoasă din obsesiile unor pictori trecuţi pentru subţiime şi un top cu diverse imprimeuri cât mai sataniste posibil se amplasează în spatele barelor într-o poziţie… mă rog, pe asta n-o mai spun (să fie şi ceva mister) şi prietena o pozează în ipostaza respectivă.

Când mi-a venit pasagerul aşteptat şi am pornit motorul să plec, respectivele s-au ascuns imediat sub pestelcile gotice şi ne-au aruncat ceva priviri de m-am simţit ca Huck Finn când se uita vrăjitoarea la el.

Lungă zi

Vreau să scriu da mi-e lene acu… revin!

Păcatele mele

Şi mă făcui în urmă cu ceva postări că avertizez de un soi de prezentare a unei cărţi din care citisem ceva pe la un curs, nu mai reţin articolu’, da e pe site sigur. Doar că mi-e lene să caut acum. Cartea în cauză se găseşte aici şi m-a atras nu că mă gândesc la odrasle de pe acu’ ci doar că ştiu că-s dereglat şi vroiam să văd dacă are legătură teveu’ cu ce am. După niscaiva lectură m-am convins că nu, sunt diliu pe barba mea.

Recomand lectura viitorilor părinţi, nu neapărat pentru soluţiile ce le oferă, cât pentru distragerea de la stresul aşteptării. Cartea asta e de fapt un rezumat al unei alte cărţuloaie ce este un rezumat al studiului pe care şi-a pierdut omu’ viaţa. Cuvântul înainte dă un exemplu de american care şi-a ratat viaţa frecând menta prin faţa televizorului şi apoi calculatorului, eventual pe site-uri porno. Plecând de aici adaptează situaţia la a noastră ţară multilateral dezvoltată, şi dă ceva simptome ce se manifestă prin emisiuni gen “Super Dădaca”, “Schimb de mame” şi alte din oala lor. Câteva capitole tratează erosu, şi omuleţii de nouă generaţie (nu ca mine… eu cu Cernobîlu’ la centură) care nu se pot uita la o fată dacă nu arată a starletă porno şi care nu apreciază nimic altceva decât senzatiile cauzate de endorfină.

Printre capitolele astea se tratează problema ştiinţific, cu subdezvoltarea anumitor zone ale creierului, cu relaxarea conexiunilor între ele, cu lipsa de concentrare şi abilităţi pentru lucru cu mâinile (mă rog… la capitolul cu erosul e o excepţie la capitolul ăsta) datorate de pasivitatea ecranului de-i spală creieru’.

Apoi mai vine o problemă, partea cu violenţa manifestată tot mai des, datorită unor pseudoeroi negativi care creează impresia că răul nu doar că este bun ci şi dezvoltă abilităţi de rezolvare a unor probleme existenţiale. De asemeni apare o concluzie cum că pentru majoritatea copiilor creierul lor nu face distincţie între violenţa fictivă din cutia luminoasă şi cea reală, astfel dând naştere la o mică monstruozitate în devenire… victimă a lipsei de afecţiune şi a societăţii de consum (trebuia sa pun şi o prostie economică aici să pot dormi liniştit).

N-aţi înţeles mare lucru? Nu-i nimic, citiţi cartea şi vă lămuriţi cu multe… preferabil înainte să avandonaţi gânguriciu ăla roz în faţa televizorului sau tastaturii.

Invizibil

Abia m-am trezit, ma aflu într-o situaţie pe care n-o pot considera altfel decât ciudată. Probabil trebuie să adaug la rubrica “Eul” faptul că-s de şcoală veche (25). Cred că pot adormi la loc datorită unui mesaj descoperit, probabil aş adormi instant (da… am talentul ăsta) şi aş visa. Ceea ce nu sunt sigur că vreau… dar nu m-aş opri pentru nimic în lume.