Ziua care nu se mai termina

    M-am trezit într-o zi cu un soare simpatic la prima vedere, entuziasmat de faptul că în programul de dimineaţă se afla “machiajul” bestiei, ştiţi voi… chestia aia albastră de am mai zis de ea pe aici. Ei bine, la identificarea vopselei, nu era albastru sideral, nici bleu spaţial cum mai spuneau ceva amici… ci o culoare necunoscută, pentru care am ajuns să plătesc mult mai mult decât în mod normal. Fericire mare pe uşurarea portofelului, în schimb… tata se poate mândri cu o maşină cu vopsea “custom made”

Facultatea a început bine şi s-a agravat uşor uşor printr-o durere minunată de cap iniţial (din pricina căreia era să intru la belea…) şi apoi cu altă veste, data viitoare dăm lucrare la statistică? De ce? Cum, nu ştiţi? Din cauză că Spania a învins Italia în amicalu’ de săptămâna trecută.

Ora profului de finanţe a trecut cu multe oftări din cauza fetelor, nu din cauza dorinţei ci din cauza veştii că e căsătorit… şi are copil…

Acum îmi revin, pregătindu-mi “temele” pentru mâine în timp ce aştept ceva ajutor pentru dorinţa aia.

~ by lupul pe aprilie 2, 2008.