Bună dimineaţa

iGoogle îmi zice că afară se pregăteşte treaba de un răsărit, iar o privire pe fereastră nu-l contrazice. Eu mă tratez iar cu o pauză. Mă uit pe fereastră, nu deluşesc ce s-o fi întâmplat aseară pe cartodrum de a ajuns SMURD-ul acolo.

Nostalgia mă loveşte… ascult de câteva ore bune într-una aceeaşi melodie:

Nu, nu eram tânărul revoluţionar de prin dicotecă, braserie sau ce mai era la modă atunci. În schimb, eram puştiu de câţiva anişori care asculta pe ascuns casetele unchilui său (că n-avea voie), memora piesele şi punea totul în poziţiile lor iniţiale după care o lua la fugă pe câmpii cântând ce memorase. Bine, recunosc, prea mare talent vocal nu sunt, dar cred că aş face un tâlhar bun n-am fost niciodată prins.

Data viitoare o să fiu mult mai atent în planificări când îmi iau angajament ce pot suferi “modificări”.

Din seria…

zilelor magice, dimineaţa s-a soldat cu o plimbare suplimentară până la etajul 4 să iau cheile de la bestie că Matico se înecase cu mărul otrăvit. Apoi lucrurile au decurs relativ normal, ocupate cu diverse activităţi. A fost o tentativă de a ajunge la singurul curs, dar ceva reţineri au impiedicat asta drept urmare s-a abrogat proiectul de lege.

O masă serioasă, ceva ambiţie cu Andrei să-l împingem pe Matico într-un loc mai ferit de ploaie să pot să-i verific sistemul respirator în siguranţă. N-am înţeles exact ce l-a înnecat (întrucât a fost propulsat la mama naibii vinovatul la un rateu mai violent) dar cam 40 de minute de amuzament mai târziu Albul ca zăpada şi-a revenit şi am făcut o probă de drum să verific posibilitatea de vopsire (dat-o domnu’ şi-am văzut-o şi pe asta posibilă) a bestiei. S-a zis da, am făcut drumul înapoi, am mai găsit un şofer (încă începător) şi am plecat în coloana . Mi-am luat la revedere şi m-am întors în faţa monitorului (să mă mai odihnesc cu ceva munci) aşteptând magia. Magia a întârziat, dar când a fost gata am uitat că e nevoie de un al doilea şofer aşa că e posibil să fi comis o mică infracţiune penală şi să fi dat pe Matico pe mâna cuiva (care abia vineri poate încerca să fie) cu permis la întoarcere.

Bestia are iar blana perfectă aproape… iar eu mă tot odihnesc obosind tastatura şi ceva hârţoagăraie, de atunci…şi ceva timp în continuare. O mică pauză n-a omorât pe nimeni (dar absenţa ei ar putea fi fatală pentru activitatea mea cerebrală superioară).

N-am la dispoziţie cheia marilor succese, dar mă bucur de cea de la Matico (acu pleacă la sfert).

Ce de-a weekendu’

Ieri a fost lejeră treaba, am avut mult de muncă dar pentru că mi-am luat un angajament, aşa că n-am de ce să mă plâng, azi în schimb…

Pe la 12 când îmi recuperam şi eu somnul pierdut vineri şi ieri când m-am trezit fără vreo cerinţă sau instrucţiune la ora 7 am fost trezit, cu forţa pentru a vedea “ce facem dom’le cu camera asta că e dezastru”. Şi stai nene că vine sărbătoare mare… trebe să fie totul soare.

Hmm, mutăm astea aici, biroul dincolo şi în spatele lor punem trandafirul, şi pe ăla îl înălţăm să prindă cât mai multă lumină posibil, apoi să vedem ce facem cu televizorul, iar dulapul ăsta nu mă încântă prea tare…

Niciodată n-am apreciat mobilierul modular ca astăzi, când n-avem dom’le timp să scoatem ce e prin ele şi să punem la loc, le mutăm aşa. Aspirat, adunat covorul şi dat la o parte (probabil singurul lucru pe care-l aprob din distracţia asta), împrăştiat canapeaua/patul/fotoliile, relocat biroul şi… pauză, toată lumea a întins-o şi eu am rămas să-mi refac camera (halal productivitate a muncii pe aici). Doar e a mea, atât timp cât nu e în regulă e a mea, cât e în regulă: “de unde atâtea impresii cu camera ta?” Hmm, oare de ce sună cunoscut?

3 ore mai târziu le aranjasem pe toate şi cel mai simplu lucru din toată distracţia a fost mutarea trandafirului care stă într-un ghiveci de 15 kg, realizarea unui suport şi ridicarea sa (aşa am scăpat de maculatură şi de cutia de la imprimantă fără să le arunc sau distrug).

Să mai spun ce de-a nefericirea pe mine când am primit ocazia să conduc puţin?

Acum după atâta distracţie înapoi la muncă…

Facultatea de Ştiinţe Economice

În atenţia actualilor studenţi viitori fraieri ce se înscriu la facultatea asta. Nu peste multă vreme o să aveţi capu’ calendar de treburi de genul pliantelor, ghidurilor de prezentare, conferinţelor, prezentărilor etc… da dacă mă vedeţi prin pozele de pe broşuri sau ce alte materiale promoţionale mai au oamenii în minte să ştiţi că apar doar pentru că i-am spus profesoarei de la tablă să-i desenezi pe Tom şi Jerry să nu fie goală. Nu m-a ascultat şi a scris ceva conturi şi corespondenţele lor şi a pus-o pe doamna fotograf să mă pozeze, cu colega… aşa… să vadă elevii dom’le ce e studenţia

Totodată la simularea întreprinderilor o să mă vedeţi în postura de director responsabil cu personalul, în umbra căruia se află două persoane. Secretara mea ocupată cu un fax şi Flubber, destresantul nostru comandând cafele prin interfon în timp ce-şi ştampila încheietura să intre si el prin Divino, poate o primi un cocktail gratis dinăla pentru studente.

A, să nu vă gândiţi că sunt aşa de important, chiar pentru profesorii ce nu mă cunosc, doar că la ora la care au avut loc şedinţele foto numai cei din anul I mai eram pe acolo. Asta nu vă spun, că nu e aşa studenţia.

Ziua care nu se mai termina

    M-am trezit într-o zi cu un soare simpatic la prima vedere, entuziasmat de faptul că în programul de dimineaţă se afla “machiajul” bestiei, ştiţi voi… chestia aia albastră de am mai zis de ea pe aici. Ei bine, la identificarea vopselei, nu era albastru sideral, nici bleu spaţial cum mai spuneau ceva amici… ci o culoare necunoscută, pentru care am ajuns să plătesc mult mai mult decât în mod normal. Fericire mare pe uşurarea portofelului, în schimb… tata se poate mândri cu o maşină cu vopsea “custom made”

Facultatea a început bine şi s-a agravat uşor uşor printr-o durere minunată de cap iniţial (din pricina căreia era să intru la belea…) şi apoi cu altă veste, data viitoare dăm lucrare la statistică? De ce? Cum, nu ştiţi? Din cauză că Spania a învins Italia în amicalu’ de săptămâna trecută.

Ora profului de finanţe a trecut cu multe oftări din cauza fetelor, nu din cauza dorinţei ci din cauza veştii că e căsătorit… şi are copil…

Acum îmi revin, pregătindu-mi “temele” pentru mâine în timp ce aştept ceva ajutor pentru dorinţa aia.