Dacă mai recunosc şi eu ocazional că imaginaţia mea are imaginaţia ei proprie… visele sunt de-a dreptu bolnave.
Ultimul a început foarte curios eu cu familia mergând cu un Nissan GTR la bunici (parte excelentă include Nissan GTR nu bunici). Şi acolo m-am trezit o dată pe parcursul nopţii şi am început iau la rând diverse fructe să mai păgubesc ceva ceva. Şi e posibil, dar pur întâmplător, să fi luat un măr din curtea unui vecin peste gard. Bine, e doar o posibilitate cu o şansă neglijabilă.
Eh în momentu ăla s-au aprins reflectoarele de m-au trezit efectiv într-un mod incomod (bănui că trebuia să fi pus ceva în locul lor să nu deranjezi senzorii de greutate) şi anume cel în care 3 inşi mă fugăreau cu diverse obiecte contondente ca printr-un film jenibil de prin anii ‘80. Într-un final fug şi mă ascund în spatele unui hambar care avea o formă neregulată. Mi-am zis că am scăpat, după care văd cum ieşirea e blocată de partea din faţă a unui camion şi în joc sare o gagică robotică (să mai zic că gagica asta roboată arăta trăznet? neah… neglijăm) care avea un scop simplu, mă injecta cu ceva… magnetină parcă, cu un efect de genul expunerii la radiaţii, o dată rănit nu prea se mai cicatrizau rănile şi sângerarea o duce într-o veselie. Cei fani ai universului Blizzard vor şti că mi-a dat “Open Wounds”. Ca să încheie mi-a făcut o tăietură simpatică la umăr după care m-a întins de câteva ori bune pe jos cu pumni şi picioare de m-am umflat. După asta a plecat sărind peste camion chipurile lăsându-mă să mor în chinuri. Asta mi-a dat o idee, m-am căţărat şi eu pe bestie sperând să pot sări şi fugi să scap. Uite că n-a ieşit… m-a văzut nenea şoferu care a pornit şi încerca să mă întindă frânând brusc. Auzind femela de inox venind după mine mi-am zis să încerc totuşi să sar… lucru reuşit cu succes agăţându-mă de un copac mai înăltuţ… din el după ceva căţărături timp în care copacii cădeau în urma mea ca păpădiile, am sărit în afara curţii blestemate. Şi mi-am făcut traseu spre casă unde nu mă aşteptam să mă creadă careva.
Aici mă întreabă o mătuşă: “Te-a prins vecinu’?”
Da, da sunt întreg… relativ.
Şi mi-am luat programul necesar să mă refac, după care m-am trezit.
Morala: Nu mergeţi la somn cu iminenta restanţă la conta în minte că e jale.




Ultimile replici aparţin: