Trag linie

Ziua de 30… în afară de ultimele două restanţe mi-a mai adus ceva, ceva minunat, ceva de care mi-a plăcut întotdeauna să cred că n-am să mă satur… până aici m-am descurcat. Mi-a adus sosirea ei. Asta a însemnat o perioadă foarte solicitantă pentru amândoi, dar echilibrată de zâmbetele de pe mutrele fiecăruia.

Acum sunt singurel (Bing, bang!) dar e cu mine… prin valurile de mâncare şi desert rămase, prin câteva fire de păr lăsate amintire, prin desenele făcute cu marker verde de pe spatele meu, prin DVD-ul cu “Scent of a woman” HD, prin parfumul ei pe cămaşa mea… prin… ia stai… ce tre să spun tot?

N-am reuşit să facem ceva plimbări programate, să dam o fugă după o îngheţată prăjită… de fapt, n-am reuşit nici să o mâncăm pe cea luată deja… Cu mersu la plajă nu prea a ieşit, cu pozele multe nici atât… hmm ar mai fi fost câte ceva lucruşoare.

Dar am reuşit să mă “dau şmecher” rezolvând o problemă tehnică, să mergem la un grătar de un anume tip… să câştigăm la baschet, să stăm ore în şir ţinându-ne în braţe uitându-ne la desene animate şi îndopându-ne cu floricele (da ştiu… pare incredibil, nici mie nu mi-a venit să cred că ştie să şi mănânce), să facem clătite şi în ciudă surorii sale cu ele, să vedem un răsărit (mă rog… cât s-a putut vedea din el). Mai bifasem pe lista noastră şi ceva lecţii de mecanică şi foarte importantele aprobări “bună de noră “

Tot lecturaţi pe aici diverse chestii d-astea internautice, de câte ori ai fi vrut să discuţi cu ea sau cu el şi chiori de somn să vă spuneţi: “Hai să mergem la somn…” şi apoi să oftaţi uitându-vă la pernă. Noi n-am reuşit zilele astea

V-aş mai spune… dar sigur mai are şi ea câte ceva de adăugat… reveniţi “mai acuş” pentru completări.

Scriind asta trag linie… oare?