Care îşi mai aduce aminte de firma Kodak ştie că aveau ei ceva reclame cu “momente Kodak”. Ce am trăit noi ieri la câteva minute după postarea despre capitală n-ar putea fi sumarizat doar cu o imagine.
Cu menţiunea că suntem puţin clandestin cazaţi (adică nu ştie gazda) stăteam şi noi care pe la comp, care pe la tv, care pe la bucătărie şi ne vedeam de treburi. Deodată cineva sună neaşteptat.
Săriţi fraţilooooor!
Voi doi vă închideţi la mine în cameră şi nu scoateţi un sunet!
Tu stai aici că nu e mare lucru să am bucătar!
Eh acu începe distracţia, cum stingeam noi becurile şi ne ţipam unu la altu în şoaptă să trecem telefoanele pe silenţios, să scoatem mouse-u că face lumină aiurea cum se deschide şi uşa. Pentru câteva clipe linişte mormântală, apoi: Băăăă dacă vine aici am pus-o.
Păi ce facem?
Ieşim pe balcon!
Şi dacă..?!
Ia mai taci tu mă…
Ambiţie maximă… deschidem uşa şi aruncăm o privire. Era una din colegele de apartament. Râdem, revenim la activităţile noastre şi ne zicem. Îţi dai seama ce panică pe noi? Mai aveam puţin şi săream mă… Eram mai rău că ăia de prin filme prinşi cu dom’şoara în pat de un tată isteric cu arma de vânătoare în mână.
Da` nu înţeleg, gazdă gazdă, da` n-are voie să aibă musafiri prin casă? Doar nu tre să ştie că aţi stat o noapte acolo :-”
frate, era bine sa fi sarit::)) va amuzati mai mult dupa:p
foarte tare post-ul! bravo!