Prima mea tentativare la lumea un blog fu abandonată.
Sau cel puţin aşa credeam, că am şters tot şi am închis casa.
Uite că nu, contul încă există, şi pe el am mai găsit ce ar fi trebuit să fie pagina “De ce?”:
Te-a tentat macar o data sa incerci scrierile memorialistice?
Daca da, probabil la revizuire, sau in urma unei intalniri cu cei care ar fi mentionati acolo, ai renuntat?
Eu raspund cu un “da” oftat la ambele: Am decis ca e mai bine sa raman doar eu cu amuzamentul sau, cel putin, sa nu sufere celelalte persoane implicate, persoane dragi, mai mult sau mai putin, poate ti-au gresit, poate le-ai gresit, nu merita “sanctiunea” si tu nu esti demn sa “o aplici”. Lasi frumos creionu’ sau inchizi uordu’ si iti vezi de treburile “zilnice”, mai pe seara te intalnesti cu prietenii si ii manipulezi usor sa fie aduse in discutie subiectele rusinoase pentru altii si pentru tine, asa… sa nu uiti ca nu esti perfect, va amuzati cu totii, trece timpul, seara, si la final va retrageti, pentru ca, a doua zi, sa reintrati in rutina, totusi acceptati mici variatii sa vi se permita sa va mintiti cum ca traiti fericiti si iesiti din normal.
Dar vin momente in care iti spui ca ar fi fost mai bine sa fi renuntat la ideea de a va incerca talentele, pentru sufletelul tau, sa stii ca l-ai dus la bun sfarsit, indiferent ce parere are ulterior Asociatia Scriitorilor.
Şi un colţ de ciot de pe pagina “De cine?”
13 iulie 1878 – se recunoaste independenta Romaniei… aici nu se va vorbi despre asta.
Tara de mai sus, prezent,
Sună cam ciudat, da era mai mult 
cred că trebuie să bat rromu ăla…….ăăa pardon, să beau romu ăla, să înţeleg la ce te referi aici
Un blog mai vechi, asta e tot ce a rămas din el deşi intenţionam să-l şterg tot. Totuşi se formează o idee cu ce conţinut era :-”
Very weird… cred că am făcut insolaţie că nu am înţeles.