Despre crăciunul ce a fost…

Sper din tot sufletul meu să vă fi fost fericit. Vă spun asta pentru că am aflat ce înseamnă să fie altfel, altfel la polul opus mai exact.

Nu are rost să spun de ce, din cauza cui sau cum. Important este cum ajungi să stai seara să te uiţi în tavan când ai atâta stres de nu poţi dormi dar n-ai vrea să tii pe cineva treaz pentru asta, cum incepi să te plimbi prin canale TV fără rost şi printre pauze pe posturi iesite din emisie să îţi aduci aminte că la finalul “Finding Forrester” răsună melodia asta.

Important e cum te joci cu copii de atât de puţini ani încât încă au o inimă pură şi o minte clară să nu te judece pentru ceva ce faci indiferent cât de corect e, fie şi idealist, în loc să stai cu adulţi care înşiruie aceleaşi povestiri şi în care aruncă aceeaşi bârfă sau aceeaşi înjosire.

Important e cum îţi aduci aminte de prietenii apuse în mod stupid, de oameni care te maturizează să realizeze că vor să fie copii şi pentru că nu mai pot iau ocazia asta altora.

Important e să înţelegi un lucru legat de apusul comunismului fără să îti aduci aminte de sângele vărsat sub diverse vehicule blindate de oameni integri pentru ca cei mai slabi să poată trăi. De proşti prinşi la mijloc în jocurile celor hoţi. De proşti consideraţi capabili pentru că fură sau fac cine ştie ce altă trăznaie. De incapabili răzgâiaţi de părinţi care îşi pierd viaţa şi iau pe alţii de gât cu ei. De oameni care nu înţeleg ce înseamnă un angajament. De oameni care nu îşi asumă responsabilitatea. De oameni care nu doar cred ci de oameni care cred ceva pentru simplul lucru că cei din jur fie încearcă să-i lumineze, fie să-i împiedice. De oameni care cred că vârsta este ceva care îţi asigură respect. De oameni proşti care nu vor găsi altceva de comentat aici decât că am omis virgule, verbe sau alte asemenea.

Proştii nu sunt concepuţi pe cale artificială, cunosc eu suficiente exemple născute cu mult înainte să încerce ştiinţa să facă aşa ceva. Cunosc eu tot suficiente exemple care cred că pentru simplul fapt că timp de 30-40-50 de ani au reuşit să nu moară şi să dea coate în gură altora pentru sine consideră că este o persoană respectabilă. Cunosc eu şi suficiente exemple de oameni care mănâncă suficient căcat că nu ştiu de ce sunt probleme cu canalizarea în oraşul şi ţara asta…

Din fericire cunosc eu şi exemple de oameni care poate n-au fost şcoliţi la Sorbona sau Harvard dar sunt poate cei mai deştepţi din lume. Şi exemple de oameni corecţi. Şi exemple de oameni care sunt chiar oameni.

Ce legătură are supărarea cu Crăciunul? N-are importanţă, e supărarea mea, e periodic concomitentă, e justificată, e adăugată la lista din ce în ce mai lungă din memoria mea, intitulată “Cazuri în care poţi să-ţi pierzi răbdarea”.

Am fost colindat de nişte moşi pe cai putere flancaţi de câte două roţi. Unii n-aveau voce, unii aveau pantalonii rupţi între picioare, unii erau legaţi la brâu cu bandă izoleră, alţii se prosteau cât mai comic. Indiferent, a meritat să ies din plapumă la ore ale dimineţii să-i văd… Am primit un cadou care şi-l dorea imens copilul din mine, am ceva care-şi doreşte imens bărbatul din mine… În rest n-am mai nimic important de spus de aceste ultime zile, au trecut foarte greu şi probabil nu sunt ultimele.

Oare cum de la finalul acestei postări un shuffle mă îndeamnă cum crede de bine Mika – Relax… Ei bine, vreau să stau şi eu în draci câteva clipe, câteva minute, câteva ore dacă e cazul. Să vedem cât de mare o fi dobitocenia ce va avea loc.