Tot încerc şi degeaba

9 03 2009

De ceva timp, fac ce fac şi ignor eticheta aia “suntem în România” mai mult mâzgâlită decât scrisă şi cu un aspect de produs “made in China”.

Şi chiar îmi mergea bine, chiar mă simţeam un pic patriot şi chiar încercam cu adevărat să fiu din ce în ce mai bun. Din când în când vine o câte o întâmplare ca îţi aduce aminte de ce oameni de rahat perindă potecile astea. “Nu-i nimic,se mai întâmplă” îţi spui… şi încerci să treci, iar, mai departe…

Se tot repetă ciclul ăsta, deja accepţi anumite lucruri care într-o ţară unde există o fărâmă de civilizaţie sunt considerate motiv de exil. În momentul în care accepţi un comportament necivilizat, practic îl încurajezi. Şi la cum se vede situaţia momentan foarte mulţi sunt uşor de încurajat în a noastră minunată ţară.

Ce ar mai fi de spus legat de (citez un user de pe Softpedia) “rOMÂNIA”?

Este mulţi aproape oameni aici. Ei are una din următoarele 2 opinii auzite la unul un pic mai răsărit.

“Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul” – probabil cea mai antipatică frază pentru mine: denotă o atitudine completă de resemnare, resemnarea duce la toleranţă, toleranţa duce la încurajarea celor de mai sus.

“Frumoasă ţară România, păcat că e locuită” – aiurea: atât timp cât e locuită doar în zone foarte izolate de oameni, tot o ţară de rahat e. Omul profanează locul!


Acţiuni

informatie

5 raspunsuri

9 03 2009
ceferistu

Cel mai mult îmi “plac” fazele de genul următoarei situaţii ipotetice: Te duci la munte, urci până la cota 2000 (o valoare de asemenea, ipotetică), rupi în tine plămâni, muşchi şi toate altele doar ca să ai 10-15 minute parte de o privelişte cât se poate de mirifică, şi când ajungi acolo, primul lucru pe care îl vezi este un pet de bere.
“Priceless”

9 03 2009
lupul

=)) copilaş mic ce eşti tu… Dacă vezi una e de bine. Da dacă nu-i însoţită de vreo 3 surate, de o verişoară cu aromă spirtoasă şi de vreo 4-5 veri de-al doilea zişi conservă…. n-ai făcut nimic.

9 03 2009
ceferistu

Cu atât mai pitoresc.

10 03 2009
Roxana

Am cunoscut azi o japonezo-franţuzoaică venită de la Paris care povestea că era atât de fericită să urce pe munte în România şi să nu mai întâlnească alţi oameni. Nu-mi dau seama, la ei toată lumea iese la plimbare pe munte? Nu mi-a zis nimic de gunoaie sau alte inconveniente. Mai mult ca sigur, din politeţe…

10 03 2009
lupul

AAAA păi cum în economia românească turismul ocupă o pondere de mai puţin de 2% e şi normal ca la atâtea locuri faine de vizitat să fie destule care sunt mai puţin valorificate sau mai rar vizitate. De aici şi ocazia de a fi singur pe munte.

Ştiu că pe la ei Muntii Pirinei chiar au infrastructură, nu ca la noi te urci pe Transalpina doar cu 4×4.

Lăsați un comentariu