Comentarii la: Tot încerc şi degeaba

De către: lupul

lupul — Mon, 09 Mar 2009 22:50:48 +0000

AAAA păi cum în economia românească turismul ocupă o pondere de mai puţin de 2% e şi normal ca la atâtea locuri faine de vizitat să fie destule care sunt mai puţin valorificate sau mai rar vizitate. De aici şi ocazia de a fi singur pe munte.

Ştiu că pe la ei Muntii Pirinei chiar au infrastructură, nu ca la noi te urci pe Transalpina doar cu 4×4.

De către: Roxana

Roxana — Mon, 09 Mar 2009 22:08:22 +0000

Am cunoscut azi o japonezo-franţuzoaică venită de la Paris care povestea că era atât de fericită să urce pe munte în România şi să nu mai întâlnească alţi oameni. Nu-mi dau seama, la ei toată lumea iese la plimbare pe munte? Nu mi-a zis nimic de gunoaie sau alte inconveniente. Mai mult ca sigur, din politeţe…

De către: ceferistu

ceferistu — Mon, 09 Mar 2009 19:49:05 +0000

Cu atât mai pitoresc.

De către: lupul

lupul — Mon, 09 Mar 2009 19:47:21 +0000

=)) copilaş mic ce eşti tu… Dacă vezi una e de bine. Da dacă nu-i însoţită de vreo 3 surate, de o verişoară cu aromă spirtoasă şi de vreo 4-5 veri de-al doilea zişi conservă…. n-ai făcut nimic.

De către: ceferistu

ceferistu — Mon, 09 Mar 2009 18:43:08 +0000

Cel mai mult îmi “plac” fazele de genul următoarei situaţii ipotetice: Te duci la munte, urci până la cota 2000 (o valoare de asemenea, ipotetică), rupi în tine plămâni, muşchi şi toate altele doar ca să ai 10-15 minute parte de o privelişte cât se poate de mirifică, şi când ajungi acolo, primul lucru pe care îl vezi este un pet de bere.
“Priceless”