Începtul dinaintea începutului

Nu vă scriu acu ce făceau ai mei cu vreo 21 de ani în urmă noaptea….

Ceva mai recent:

În urmă cu aproape 8 luni, era petrecere de casă nouă în B(âr)logul meu… Era 25 decembrie, şi coceam ceva special pentru cineva mai mul decât atât…

În urmă cu vreo 8 ore am redescoperit o tentativă dinaintea sa. Aici este. Au fost multe draft-uri scrise, apoi şterse, apoi reformulate, apoi scrise… dar nepublicate. Nu scriam articole, scriam capitole, scriam un mic roman (mai mărişor de fapt) memorialistic.

“Un om tot timpul ocupat cu timpul sau liber.” Asta a fost tot ce a rămas public. Acum nu mai am atâta timp liber… mi-e tot ocupat de timpul liber.

Nu rimează… da sună bine…

Trenu

Cum ştiam cu mult timp inainte, situatia fiind planificata cu cateva ore. în care eu trebuia să las orice plan aveam, m-am trezit deodata în drum spre “ţară”.  Cum alta varianta nu renta sau nu exista… am ales trenul. Bătrânul CFR, cel cu un personal drag mie, m-a primit cu braţele deschise şi am început călătoria de 80 km cu un pilotaj ce ţinea până în prima staţie. În timpul ăsta cineva care ştia drumurile ajungea la destinaţia mea fără probleme. Trecem peste, ne bucurăm de liniştea din vagonul aproape gol… cam în aceeaşi în care ne bucurăm de curentul din el. Asta e situaţia, încă nu i-a venit rândul să întinerească sau să iasă la pensie.

Şi mergând noi aşa târâş grăpiş… micuţul trenuleţ părea din ce în ce mai jecmănit pe măsură ce se întuneca. După câteva opriri începuse să accelereze din ce în ce mai serios, pe final se apropia de uimitoarea viteză a mirosului, drept urmare se auzea din ce mai bine şi mai des trosnitul la fiecare traversă strâmbă sau podeţ.

În ciuda orei relativ târzii căldura era insuportabilă aşa că mi-am zis să-mi pun ceva muzică şi să mă joc pentru a-mi ţine mintea la altele. Deschid companionul de luptă, aprind, uindoz şi dăi nene. Fac un playlist scurt şi-mi deschid NFS Porsche şi mă pun pe “condus”. După vreo oră de activitate de genul ăsta, aveam 2 fani pe o banchetă din diagonală care analizau situaţia: “De unde s-aude muzica, bă?”.

A fost prima ocazie de a juca Porsche cu force feedback, culmea… de pe un laptop. Am avut o cursă la care trenul s-a sincronizat aproape exact cu traseul meu şi simţeam cam fiecare groapă din joc (nu vă gândiţi la forţe G şi alte prostii d-astea… aproape tot drumul e fără curbe). Deja trecuse mai bine de o oră jumătate şi mă plictiseam la culme. Tot mai erau vreo 15 minute de mers în hruba aia pe roţi metalice aşa că am dat un restart şi am pornit linuxu, pentru muzică şi jucat d-aiurea cu interfaţa :D.

Acu deja se duce a treia seară de când sunt aici, după calculele mele, ultima. Au fost destule nefericiri de rezolvat şi vreau şi eu acasă. Tre să mai lenevesc (de fapt nu pot, am ceva de lucru şi acasă), tre să mai stau de vorbă până la 3 dimineaţa, tre să mai ies cu beţivii, tre să-mi revin.

Peste vreo jumătate de oră mă uit la eclipsă… apoi cred că o să cad ca soldatu din prima linie.

Regula de aur

Zicea un cunoscut în urmă cu ceva luni:

“Aşa-i viaţa: Una caldă, zece reci”

Deşi sunt pesimist în general nu prea accept zicala asta. Azi însă e una din zilele în care mă pun pe gânduri. Azi face frate-miu 13 ani, da… vârsta la care se poate înscrie pe forumuri. Normal că astea presupune cadouri, torturi, veselie şi tot tacâmul asociat. Suportul fizic a existat pentru astea însă veselia a ezitat să se prezinte. De ce oare?

Păi, n-am de gând să le însirui acum dar au fost reaprinse multe flăcări şi s-au dezgropat securi mai vechi. Pentru mine a fost o zi puţin mai nasoală decât în general, pentru frate-miu a fost o zi specială mai nasoală decât una obişinuită…

Culmea e că în ciuda diferentelor de care ne bucuram… îmi pare rău pentru el.

La mulţi ani, burdi!

Feedback

Cred că ştim cu toţii ce-i ăla.

Vreau ceva comentarii referitor la starea actuală a blogului şi a conţinutului său.

Am reorganizat sidebar-ul şi tot am să mă mai joc cu el, mă gândesc la o temă nouă şi la ceva sugestii sau dorinţe legate de conţinut. Dacă sunt cu adevărat bune poate le citesc înainte să le ignor.

A da, cred că am să pun şi un RSS. Dacă nu aveţi răbdare să citiţi e o chestiune care face un soi de rezumat şi te ajută cu direcţionare sau lectură spre aberaţiile mele.

Party ca pe câmp

Cam acum 24 de ore se dezlănţuia haosul pe la mine pe acasă. În urmă cu vreo două zile stătui eu şi mă gândişi:

“Băi ce bine arată gagica!”

De fapt nu, altceva:

“Băi… grupu ăsta a nostru se distrează la grătare bine de tot. Când ne mai distrăm binişor? Păi, pe la un chef unde e şi ceva băutură. Mai e ceva? Păi… ar fi LAN Party-u… Oare reuşesc să le unesc pe toate? Cred că da, numai că trebuie să negociez cu cei implicaţi”

Şi uite aşa se născuse ideea şi chefu de acţiune, apoi am prezentat o schiţă nefinisată a proiectului câtorva persoane… După reacţiile minunate se vestea ceva la fel de mare pecât părea pe hârtie. Trece o zi, se face prima consulatare serioasă a programelor, apar avertizările de eliberare a lor acolo unde era cazu, se face o estimare de buget… şi se planifică pentru ieri toată târăşenia. Ieri pe la ora 14:30 am început să ne plimbăcim pe colo colo trei dintre noi şi am mai stabilit ordinea întâmplărilor mai detaliat şi am început cumpărăturile pregătitoare. Am dat ceva telefoane şi am pus treaba pe drum.

Poveste scurtată puţin pe la ora 22:00 majoritatea aveam nervii întinşi la maxim, unu avea nervii stresaţi din pricina unor setări inteligente are unor “uindoze” de aceeaşi natură, unu era nemulţumit de cum avea să refacă ceva setări ale unui ISP diştept rău, alta era super fericită că prinsese loc de cinste la sclavie în bucătărie (glumesc… mai toţi ne-am luat ceva sectoare de făcut, doar că s-au realocat ceva muncitori şi s-au dezechilibrat volumele de muncă) şi tot aşa.

Pe la miezu nopţii ne-am pus pe mâncare (adăpatu’ începuse mai devreme), eveniment care pe lângă munţi de mâncare a inclus discuţii idioate şi puţină degenerare din partea a doi membri ba mai obosiţi, ba mai … consumaţi…

Într-un final am ajuns si la partea cu LAN din party. De menţionat că majoritatea celor implicaţi aici erau conectaţi prin wLAN şi micul meu router MSI RG60SE a făcut faţă cu brio, loss-ul fiind mai puţin decât  ne-am fi aşteptat.

S-a jucat Counter-Strike, aici am ieşit foarte bine din ecuaţie… prin faptul că eu ca prin minune n-aveam lag ca mulţi alţii care erau mult mai buni de fapt.

S-a jucat Quake III, aici am ieşit pe locul secund pentru că alţii n-aveau lag şi na… era previzibil…

S-a jucat o tentativă de Red Alert 2, pentru o victorie de mai puţin de 2 minute.

S-a jucat DotA unde ne-am luat bătaie jenibil de la Dragoş după care ne-am luat bătaie jenibil de la compuri, după care am bătut şi noi compurile.

Distracţia principală a fost la Counter-Strike datorită multor personaje implicate, la Quake a fost un pic mai anostă situaţia datorită unui tirangiu însă surpriza serii a avut loc la Need For Speed Underground II unde din patru locuri pe linia de start… cea mai mare bătălie la cea finală a fost pentru locul trei.

Fiind ora 9:00 am trezit personajele care plecaseră să stea întinse la 3 pentru o oră, am împachetat tot şi i-am evacuat pe omuleţi, pe unii ajutându-i cu ceva transport.

Am ajuns acasă, am făcut puţin service la desktop şi am făcut cea mai mare parte a curăţeniei după care am căzut la datorie reveninnd la orele 17:00 pentru finalizare.

O seară plăcută, nu ştiu dacă la general, dar nu cred că aş mai repeta-o în condiţiile astea.