Turbo Diesel 2

N-am rezistat şi am mai făcut o plimbare la titanii negri…

Iulius lângă unul din uriaşii blânzi

Aproape se vede

Fascinaţia

Cu ochii pe drum :))

Atenţia pe tractor

Partea Turbo din Turbo Diesel

Închide, te rog aia...

Pozând

Începerea plecării

Daily 4x4 intră în scenă

Formarea coloanei

Greii întră în scenă

Depărtearea

Au rămas totuşi uriaşii blânzi (Stralis-urile) probabil pleacă la noapte să nu fie prea incomozi, sau altă dată…

Turbo Diesel

Nu, tot nu îmi plac motoarele mici şi tedei, însă am avut azi contact serios cu adevăraţii titani ai străzilor. În al nostru minunat oraş, la Casa de Cultură a Sindicatelor este zilele astea (până mâine pe la orele 18:00, de fapt) caravana Iveco, prin Cefin.

Nu ştiam, dar am fost anunţat de o cunoştiinţă şi mi-am spus că nu ratez ocazia să învârt roatele unor monştri cu sute de cai putere şi cuplu cât să-ţi mişte casa. Vremea nu era tocmai favorabilă pentru giganţii sponsori ai “All Blacks” a căror culoare cam aduna “frigul” în ele. După o aşteptare decentă… mi-a venit omul de legătură şi am avut parte de turul “de onoare” şi de lăfăit prin toate maşinile după voie.

Am găsit de apreciat interiorul robust, aşa cum trebuie la un asemenea vehicul. Nu te învălue în vreun lux de Phaeton, nu te imbrăţişează ca un Passat măcar… dar ergonomia e la ea acasă. Un mic exemplu, scaunele se reglează cam pe toate gusturile, şi indiferent de poziţie, nu există unghi să te orbească soarele în ciuda suprafeţei vitrate imense dacă te foloseşti corespunzător de ce ai la dispoziţie. Fiecare persoana are un suport de pahar dedicat şi pentru cele de cursă lungă se bucură de o cutie frigorifică de dimensiuni mai mult decât mulţumitoare.

Scopul şi-l deservesc cu nesimţire ridică, transportă şi aruncă încărcături de la 1,5 tone la 50 fără a transpira un schimb de ulei până la un milion de kilometri. Comenzile sunt făcute să dureze şi totuşi uşor de operat şi sunt pline de instrucţiuni de siguranţă şi manuale de operare. Ar fi puţin cam tocilare… dai contact şi îţi zice cam tot… chiar şi dacă e un ţânţar mort pe proiector… dar eficiente.

Şi acum partea interesantă: condusul . Comenzile sunt integral asistate, dar tot au un răspuns care să te anunţe că mişti şapte tone şi nu una. Cam toate se aseamănă cu un automobil. Diferenţele reale constau în perioada de ajustare cu dimensiunile, cercurile necesare virării dar mai ales în operarea cutiei de viteze, a căror rapoarte sunt gândite pentru economie optimă şi în caz de urgenţă pentru posibilitatea de a mişca încărcătura completă în condiţii nefavorabile ale terenului.

Cele cu care m-am dat au fost EuroCargo şi vedeta expoziţiei actuale Daily 4×4. EuroCargo-ul exact cum te-ai aştepta la gabaritul său… temperat şi puternic. Perioadă de acomodare, câteva minute. În Daily 4×4 erai acasă după prima ridicare de ambreiaj… cel puţin până erai nevoit să treci în marşarier care era cumva la poziţia treptei I doar că schimbai gamba. În mod suprinzător, 4×4 avea cutia mai obositoare în condiţii speciale. EuroCargo avea 8+2 trepte şi două poziţii ale gambei pe când minicamionul de oraş avea 2 poziţii ale gambei, 2 manete suplimentare pentru “low range” şi încă una pentru condiţii specifice de aderenţă… totalizând… 20 + 4 trepte… Din care în regim normal prin oraş nu foloseai decât 5 + 1 şi două poziţii pe gambă. Ciudat dar bine gândit

M-am mai agitat pe acolo de am mai pozat în grabă jucăriile… că la întoarcere a condus văru şi nu era prea are el răbdare…

Jaluzele laterale

Cutie frigorifică ~ 30 litri

Bord entry level

Vinci la ridicarea roţii de rezervă

Comenzi macara

Două manuale la care se adaugă cel pentru tahograf

Daily 4x4

Şoferu agitat

Turbosuflanta de pe Stralis

Poziţie la volan Stralis

Priza 12V... ca la majoritatea auto deşi funcţionează la 24 maşina pe care e

Au şi o parte proastă... limitarea...

Stralis-ul mai domolit

Stralis-ul de vârf

Versatilitate Daily

Versatilitate EuroCargo

410 căluţi de tracţiune

2 punţi viratoare

Betonieră

Bena Trakker - capacitate 30 tone

8+2

Ajunge oameni buni

Prieten bun, posesor de maşină … contemporană cu a mea a părinţilor mei, în care am avut multe momente şi plăcute, dar şi neplăcute. Pe la prânz văd status ce lăuda articolul prezentat de el însuşi pe forumului său de suflet, forumul maşinii în cauză, forumul olticit.

Felicitări, un lucru de aplaudat, cu puţin s-a reuşit puţin mai mult.

Seara, status la ultima adăugire la blogroll-ul propriu zice aşa. “Eminescu şi un Oltcit…”. Eminescu - articol despre parcul cu acelaşi nume din oraş care, alături de majoritatea spaţiilor verzi ale urbei a primit recent “un facelift” de campanie. Nimic de obiectat aici

Un Oltcit, articol cu referire la maşina vedetă a articolului de mai sus, articol care mi s-a părut deplasat. Ştiu, e o părere, e o noţiune de subiectivism, puţini ştiu ce înseamnă pasiunea mai mult ca mine, mai ales în domeniul auto, dar să nu intrăm în teritoriu trekkie ok?

GL 94 FAN este o maşină cu ani, cam greoi în general pentru mai toate maşinile. Da, este îngrijită, da merge binişor, da are un sistem de aprindere a cărei complexitate e mai expusă… şi ceva modificări sub piele… dar e o maşină. Nu e una genială… din nici un punct de vedere. De ce?

Este diferită, dar este “cool” în aceeaşi măsură în care Leonard Cohen este cool… Un sistem de difuzoare decente, cablate bine şi reglate corespunzător, împerecheate cu un casetofon de Logan (cea mai mare prostie pe care o poţi face… dacă îl iei cu maşina, de banii ceruţi pe el îţi iei un casetofon adevărat) sunt aproape un necesar dacă a conduce nu-ţi ajunge.

Este un pas înainte faţă de original, dar nici originalul nu făcea asta foarte greu 61 cai şi o cutie proiectată pentru rapoarte scurte, cât să scoată un consum decent şi o viteză deloc jenantă dar nnici ameţitoare. Întrece în demaraj un Logan? Bun, şi ce e aşa şocant? Loganul are tot o inginerie franceză, un motor controlat de un procesor dojenitor pentru performanţă… şi o cutie foarte bună, Nissan, concentrată pe economie şi cu un standard euro 3, adică acelaşi motor nu tocmai excelent performant şi gâtuit. Mai zic că e mai greu?

Sună frumos în turaţii ridicate, aici este un punct de apreciat.

Kickass car? În nici un caz. Maşină care să-ţi consume timpul într-un mod constructiv, şi să fie specială, lucrul la care te refugiezi, sau de care să te foloseşti să te refugiezi, dar vă rog, vă rog! nu mai faceţi un caz extraordinar din ea.

Film

Da ştiu… nu prea sunt genul cinefil, da am anumite gusturi şi în domeniu.

Aş scrie de un grătar la care au ieşit scântei din foi de viţă… Nu e vina mea că m-am simţit foarte masculinos când spărgeam lemne de am făcut aproape suficiente pentru un foc de tabără. Tot nu e vina mea că anumiţi oameni care “au sărutat o ţigancă” că au pus toate lemnele de era să lase gazda fără foişor. Nu Andrei, nu de tine zic!

Dar să revenim. Film. Zicea unu mai pasionat de medicină acu recent să ne adunăm la el, să ne uităm la Un comisar acuză. O idee decentă, hop micropopcornu cu noi şi berea… şi biscuiţii Zeo cu glazură pentru masculul feroce din gazdă =)) care i-a servit calzi cu un Redd’s rece, aş fi zis bere da nu vreau să mint.

Teoretic, idee bună, practic… cine vrea să audă “Un fleac… m-au ciuruit…” se uită pe B1 TV sau pe ce alte posturi tot dau filmele astea “tinereşti”. Schimbare de planuri, doi oameni … ceferiţi fără ceferie, aleg film nou: Monsters Inc. Nu suntem chiar aşa de afoni, l-am mai văzut de vreo trei ori, da tot am râs de ne-a ieşit malţu pe nas. Mă rog, celor care au băut bere… lui Iulian i-a ieşit ceva zahăr şi cacao.

Şi aşa, pe o plimbare răcoroasă pe drum înapoi, bucurându-mă de oameni foarte amabili care trag pe dreapta, lasă geamu’ în scârbă şi zic “Club aisberg?”… (nu zic că erau brăileni… că n-am nimic cu ei la volan, nu m-aş lua niciodată de aşa un lucru) … îmi trecea mie prin minte… curentu de aer.

Şi mă gândeam… câte ocazii mai ai să fii copil? Să fim serioşi, n-ai să convingi mai mult de 3-4 persoane să joace “Raţele şi vânătorii” cu tine, iar asta n-ar fi mare realizare. Dar să-i aduni să te uiţi la un film absurd în care un monstru mic şi verde tremură încercând să-şi ţină greutatea pe picioare după ce s-a lovit la testiculele inexistente e un compromis decent.

Data viitoare, mergem pe principiul, bigger, better and uncut…

Mai multe floricele, mai multă bere, poate mai mulţi participanţi, şi “Toy Story“, “Toy Story 2“, şi “Mike’s New Car“.

Chestia e…că am căuta un film, neapărat animaţie, preferabil Pixar, cu care să ne râdem plămânii dimineaţă când suntem cel mai terminaţi. Aştept propunerile voastre, poate de unele n-o să râd ca la film.

This is such a crock of shit

Asta a spus Al Pacino când intepreta pe colonelul orb cu limba ascuţită în momentul în care a văzut ce tâmpenii fac unii.

De ce spun eu asta?

Păi să vedem, mi-am propus pentru după amiaza şi seara de azi să revin la bătrânul GTA San Andreas şi să aduc ceva noutăţi. Prima a fost patchul Hot Coffee. Patch care de fapt nu e patch, e doar o deblocare a unor părţi ale jocului dezactivate de producători înainte de a-l scoate pe piaţă. Ce face? Păi, când te invită gagica la “o cafea”… nu rămâi cu un cadru al casei zguduit, ci intri la “o cafea” şi te implici în servitul ei. O picanterie mică, dar foarte distractivă. (Ok, poate nu e pe gustul cuiva care află ce faci în jocul ăla )

Deci nu e ăsta motivul din spatele apariţiei titlului?

Nu, ci a doua “noutate” ce am vrut s-o testez. Este vorba de GTA San Andreas Real V2 creat de ovisebdan, un nume relativ cunoscut prin lumea forumurilor. Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu spun că omu’ n-a muncit, sau că nu se pricepe la modificări în jocul în cauză. Spun aşa, omule, ce ai făcut tu, este reclamă falsă.

În original, acţiunea se petrece undeva la începutul anilor ‘90, deci mă aşteptam ca varianta reală a jocului să fie plină de bătrâne E34 în zilele lor bune, nume reale ale maşinilor… şi un sunet dacă nu schimbat, cel puţin mai camuflat de muzica din joc sau ceva…

Ei bine nu, peste tot vezi Corvette-uri Z06, Aston Martin-uri de design Fisker şi rudele lor. Eh, sunt cam critic, mai vezi şi o puzderie de Skoda Octavia, Seat Leon şi Audi A6. Cele ale căror nume încep cu “S” împreună cu exoticele, au neapărat ceva modificat în ele… nu s-ar putea altfel. Dar revenid la cele cu picioarele pe pământ. A6-le, te urci, te pui în mişcare ca într-un Murcielago şi auzi un sunet agitat similar cu ce ar scoate un motor mic supraalimentat. Hmm… o fi nene vreun RS. Nu, nu, nu… este… absolutul, infamul, nesuferitul 3.0 TDi.

Nu mă înţelegeţi greşit, e o maşină foarte bună, dar nu e una care să merite atâtea laude pentru excelenţă sportivă şi performanţă a şasiului etc.

Ce m-a mai enervat?

Autostrada viselor care urcă la vreo 400-500 metri altitudine şi se ramifică spre două direcţii, fiecare spre unul din oraşele importante în joc. Dacă eşti la fel de enervat ca mine, poţi sări spre cerul pe care luna (sigla craiovaforum sau ovisebdan) şi să aterizezi în apa cu nişte texturi oribile să mai faci ceva “driving skill”.

Faptul că pe stradă circulă fie bărbaţi la costum negru, fie femei la costumul Evei.

Faptul că atunci când furi un Murcielago te aşezi în scaunul în care a stat înainte un gigi cu salopetă.

Faptul că mai toate maşinile au jante atât de mari încât cauciucul de deasupra lor este practic inexistent.

Faptul că mai tot ce circulă are în spate vreo n ligheane audio şi vreo două amplificatoare.

Ar mai fi câte ceva… dar am preferat să o las baltă cu realismul, revin la Hot Coffee şi eventual un patch simplu care schimbă numele.

Mic sfat (poate contează) dacă va exista o a treia versiune fă-o reală. Maşinile doar retuşate cât să pară mai aproape de realitatea (de atunci), numele lor adevărat, sunetele dacă nu e prea mare problemă cu înregistratul să fie lăsate cum sunt, sunt bune, fizica să fie exact ca-n original, şi costumaţiile să … existe totuşi

Sunt de acord cu modificarea imaginilor din loading, dar nu cu înlocuirea lor. E meritul tău să laşi amprenta dar nu să strici ceva din munca altora.

În fine, mai caut şi alte variante dar tot originalul rămâne cea mai bună până acum, nu pentru că nu s-ar putea modifica, ci pentru că e modificat de cei care investesc timp cu lipsă de gust şi bun simţ.

Lunea

Aproape două săptămâni de numărătoare inversă, aproape o oră întârziere, aproape 60 km cu discuţii cu cineva în dreapta cât se poate de liniştiţi…

3 zile minunate:

Un tur foarte sumar:

Episoade dintr-un serial foarte important:

O zi la cumpărături şi plimbări într-un tricou pe care-mi expuneam părerea legată de murături…

O masă excelentă “în familie”, o dimineaţă cu suspans

O după amiază plină de surprize:

O aniversare frumoasă “în gaşcă”:

3 nopţi perfecte… multe evenimente, unele cu emoţii altele fără… şi un final de cursă foarte emotiv. Câştigătorii au primit câte un sărut de la persoana iubită.

Şi azi e luni, facultate, note mari, ceva timp la volan… toate au fost parca degeaba azi… stau şi mă uit la:

27 Mai

în urmă cu 20 de ani (o să-mi ia puţin timp să mă obişnuiesc cu cifra asta)… p-undeva prin Galaţi, se ataşa la un certificat de naştere o hârtiuţă tipizată care începea:

“Bună ziua tovarăşul Lupică…” şi continua cu datele mele tehnice la naştere până se încheia “vă salută şi mămica… vă rugăm să nu ne deranjaţi la orele de masă”

În urmă cu un an eram la banchetul ce anticipa absolvirea liceului şi evitam tavanul, a doua zi în schimb avea loc revenirea

Nu mai continui despre el că iar ne apucă boala şi doru’ pe mulţi…

În urmă cu câteva ore eram în curtea unui prieten. treaz prin prisma faptului că nu dormeam, la un grătar ce marca noul şofraier din grup şi începutul zilei mele de naştere.

Acum, încerc să înţeleg ce-o fi vrând să zică nenea ăsta în versuri, că ce a vrut mesagera să-mi spună cu clipul am înţeles

Curse

După cum ştiţi, puţini sunt cei care se bucură de o cursă mai mult ca mine, însă astăzi m-am întrecut pe sine. Ziua supradimensionată, călduroasă, cu coadă la bancă am văzut ceva ce m-a minunat, cai putere, sunete de motoare fioroase, mulţimea animată, depăşiri senzaţionale… toate, legal!

Nu-i aşa că sunteţi puţin curioşi? :))

Oare în ce condiţii aveau loc astea? Şi cum de n-a captat atenţia media? Păi… de fapt a atras-o, de fapt, numai de asta se vorbeşte de ceva timp pe la televizor şi radio. Din cauza sa se schimbă faţa oraşului. Nu facem noi summit NATO, dar vine cu paşi foarte rapizi o zi anume. Una de îşi ia fiecare din cei care au ceva de spus tălpăşiţa să stea la coadă la o şcoală sau vreo instituţie similară să mâzgâlească o ştampilă. Da dragii mei, de alegeri vorbesc. Aparent schimbarea oraşului pentru aranjarea împărţelii ciolanului pe următoarele 48 de luni n-are legătură cu ce aberaţii trânteam eu la început nu?

Ei uite că are:

Se aude gălăgie dinspre Potcoava (cei mai puţin gălăţeni să mă ierte), o dubă cu sonorizare de la Partidul Conservator împrăştia de zor sfaturi, îndemnuri şi rugăminţi pentru candidaţii săi. Din spate, venea fioros un autobuz trecut de prima tinereţe cu aceleaşi dotări media, însă care milita pentru Partidul Democrat Liberal. Îmi imaginez că există o logică în spatele vitezei mici a dubei, doar trebuie perceput un mesaj. Fiorosul şofer al autobuzului nu are răbdarea să-şi facă datoria ci vrea doar să-şi facă norma să scape de căldură. În faţa filialei ING intră în depăşire, depăşire e mult spus la anii de uzură prin care trecuse sărăcul otobel. Şi uite aşa fac cei doi o liniuţă electorală fără să fi vrut: autobuzul nu avea timp să depăşească şi să se replieze înainte să facă stânga cel din faţa lui iar duba îşi vedea de mersul andante. În spatele lor coloană, mesajele se intercalau şi se înţelegea exact ce spune omu când intră în politică.

Ar fi fost frumoasă o filmare de scurtă durată, sau ceva poze, dar eram prea amuzat şi obosit să mai reacţionez. Mi-am tras berea imaginară aproape şi am savurat momentul. Până când au început să răsune claxoanele din spatele lor că deja se săturaseră lumea de mers cu 15 km/h.

Eh, a fost frumos cât a durat, şi a sunat binişor dieselul de 192 de cai (atunci când mă năşteam eu) înainte să-şi dea duhul. Oare mai contează mesaju când clipul video e aşa de bun?

Revenire

Cât de cât fără forţă… momentan e liniştită.

De ce?

E grele în continuare. Câte un mic motiv de fericire se strecoară, pentru început, sunt independent de cabluri acum, stau pe net si de pe budă. Şi multi sunt încântaţi de asta. Alt motiv? Păi mai devreme a fost petrecerea pentru ziua lui Dragoş.

Va fi super hai…

Hai…

Cu laptopu’ că cei de la local nu asigură muzica. Ok…se rezolvă cu ceva mârâit. Ajuns acolo pune-te nene pe refăcut cablările că gigi tractoristu’ configurase sistemu’ înaintea mea, se rezolvă şi asta.

Gata omule, punem pe bairamit, muzică avem, sală avem, băutură avem, mâncare aproape avem; Perfect!

Numai invitati n-avem, da las’ că apar ei. Şi au apărut, majoritatea la vreo 30-45 minute întârziere. Aparent niciunu din însoţitori nu citise cartea de o terminaseşi recent: “Cum să fii un gentleman - mic tratat de eleganţă”. Cu chiu cu vai se pune petrecerea în mişcare, invitaţii muuuult mai putin decat prevăzut, fete emotive, şi cu gânduri de a pleca devreme acasa…. jale. Se făcu 3 dimineaţa şi am vazut cum au început pregătirile să o intinda gazda, ce rost o avea să mai stăm cu prezenţa pe acolo? Împachetareaaaa

Adunat tot, reconectat sistemu’ la dotările lor ultra mega, giga, etc… zis “Bună dimineaţa” şi plecat. Pe jos normal, condus confidenta pe tocuri acasă. Trebuia cumva să ne revenim nu? Nu ştiu din ce, dar trebuia. Şi uite aşa am făcut un plus de vreo…5 km până acasă. Distanţa şi perioada de revenire au fost pentru ceferist, în care si-a revenit de tot bateria de telefon si a adormit. Acu e la reabilitare şi îşi revine uşor.

Câte idei, mesaje, vise şi planuri n-au avut loc in seara asta cam dezorganizată. Oricum ar fi: “La mulţi ani beţiv” (se ştie el) şi să ne trăieşti, să mai organizezi aşa să mai fac ceva planuri şi idei. (se ştie el), să mai am parte de dansuri plăcute cu cineva (se ştie ea şi abia aşteaptă să citească articolul ăsta).

Bună dimineaţa, te iubesc…zi de zi…de tine, mă îndragostesc (se ştie ea).

Întrebare

Tu… cum iubeşti?

PS: Click pe “cum iubeşti” şi apoi comentează