Anti-radar

Cum suntem în a noastră minunată ţară, cu minunati poliţişti şi minunata organizare a lor când vine vorba de monitorizat viteza participanţilor la trafic, trebuie să fim pregătiţi pentru situaţii neplăcute.

În articolul următor găsit pe Ziare.com se tratează exact efectele creşterii numărului de măgării realizate cu aparatele radar (dragii veiozari tot fac probleme dar mai puţine)

Politia Romana a organizat o adevarata campanie impotriva vitezomanilor, fie prin inmultirea masinilor dotate cu radar, fie prin camerele de supraveghere ale sistemului “Big Brother”.

Rezultatul actiunii a fost impresionant: s-au inregistrat, lunar, zeci de mii de cazuri de depasire a vitezei legale, dar, in acelasi timp s-au inmultit plangerile contraventionale in instanta impotriva proceselor verbale, informeaza Evenimentul Zilei, care vorbeste despre o adevarata “revolta antiradar”.

Numai in primul semestru al anului s-au inregistrat, la nivelul fiecarui judet, sute de plangeri contraventionale in instanta, ceea ce indica un total de mii la nivelul intregii tari.

Actiunea judecatoreasca are, adesea, succes. De pilda, in Ialomita, 30 de soferi care au fost amendati a au primit castig de cauza, la prima instanta, dupa ce au contestat amenzile aplicate si masura retinerii permiselor de conducere.

Ei s-au plins ca radarele montate pe masinile de politie nu pot fi folosite decat in regim de stationare, nu si in mers, asa cum procedeaza in mod frecvent oamenii legii. Si au avut castig de cauza.

In numai doua luni, toti au primit hotarari judecatoresti favorabile semnate, de acelasi judecator, cu o motivare identica: “Organul constatator a depus buletinul de verificare metrologica al unui cinemometru de control rutier tip Phyton II, care era omologat insa de Biroul de Metrologie Legala numai in modul stationar”.

Inspectoratul Judetean de Politie a facut recurs, termenele de judecata fiind in a doua jumatate a lunii septembrie.

De asemenea, soferii s-au obisnuit sa ceara fel si fel de documente si sa puna la indoiala capacitatea agentului de politie.

“Il opresc la radar si imi cere ordin de serviciu si foaie de parcurs la masina. Sunt persoane care imi cer serie si numar identificare sasiu la Dacia pe care e amplasat radarul. Sau daca are inspectia tehnica facuta”, spune Mihai Pacurar, ofiter in cadrul Serviciului Politiei Rutiere Alba.

Dar cele mai bune “ponturi” de a scapa de amenda sau puncte penalizare au fost date, sub protectia anonimatului, de un politist activ, care a lucrat la Politia Rutiera Cluj.

“In invitatia primita de la Politia Rutiera, proprietarul autoturismului trebuie sa precizeze numele soferului care a fost depistat conducand cu viteza mai mare decat cea legala. Daca invitatia a fost primita la mai bine de sase luni de la momentul savarsirii contraventiei, puteti spune ca nu va aduceti aminte exact cine a condus masina. In aceasta situatie legea nu prevede nici o contraventie”, spune fostul politist rutier.

Au existat cazuri in care soferii vinovati au scapat de pedeapsa dupa ce au declarat numele unor persoane decedate, sau ale rudelor care, desi au carnet, nu mai conduc demult.

Situatia existenta dovedeste un singur lucru: sistemul permite contravenientilor sa scape de lege. La revolta “antiradar”, la care contribuie si avocatii, exista un singur antidot: punerea la punct a sistemului de supraveghere, astfel incat vitezomanii sa fie intr-adevar obligati sa respecte limitele legale.

Înainte să vă apucaţi să fiţi faţă bisericească vă spun de pe acum. Viteza nu ucide! Greşelile o fac.

Honey, i’m home…

Bine, sună mai sec acum, ultima oara a sunat mai bine că era cineva care aştepta să audă asta. Acum era doar căsuţa mea. A, da, era şi grasu pe acolo.

Plecat de la 5:45 şi ajuns aici la 6:45 comod în stânga faţă a unei maşini decente. Te-ai aştepta ca la ora aia să fie relativ liber drumu, nici vorba… şi unde e ceva trafic, inevitabil sunt şi aproape şoferi. Vârful de gamă din dimineaţa asta a fost o tanti, blondă, la volanul unui Audi fără un stop şi fără un far. Obosea claxonu’ de atâta tatonaj să nu mai mearga doamne pe mijlocul drumului la 70 în afara localităţii… Alte nimicuri precum schimbatul direcţiei fără semnalizare, proiectoare aprinse, faza lungă d-aiurea sau ajustată prost nu mai au rost să fie dezvoltate.

Trebuie menţionat că răsăritul peste dealurile de la ieşire din Cuca ajutat de un cer senin a fost fantastic. Mai trebuie menţionat că un mic dejun cu Pate Sibiu, pâine de casă, brânză şi roşii proaspete e cam la fel de bun pe cât se laudă oamenii ăştia prin reclame

Oraşu e la fel cum mi-l amintesc, la ora respectivă nu e nici naiba de poliţist pe drum sau pe marginea lui, lumea bâzâie în toate direcţiile, traficul începe să devină din ce în ce mai serios, şi pentru prima oară de când mă ştiu aerul din oraş mi-a părut curat. Am intrat din partea metro deci nu e mare zonă industrială pe acolo dar aerul parcă nu mai era la fel de încărcat. O fi fost filtrele maşinii, o fi fost entuziasmul meu de sosire… n-are importanţă.

Oraşul ăsta e minunat.

Trenu

Cum ştiam cu mult timp inainte, situatia fiind planificata cu cateva ore. în care eu trebuia să las orice plan aveam, m-am trezit deodata în drum spre “ţară”.  Cum alta varianta nu renta sau nu exista… am ales trenul. Bătrânul CFR, cel cu un personal drag mie, m-a primit cu braţele deschise şi am început călătoria de 80 km cu un pilotaj ce ţinea până în prima staţie. În timpul ăsta cineva care ştia drumurile ajungea la destinaţia mea fără probleme. Trecem peste, ne bucurăm de liniştea din vagonul aproape gol… cam în aceeaşi în care ne bucurăm de curentul din el. Asta e situaţia, încă nu i-a venit rândul să întinerească sau să iasă la pensie.

Şi mergând noi aşa târâş grăpiş… micuţul trenuleţ părea din ce în ce mai jecmănit pe măsură ce se întuneca. După câteva opriri începuse să accelereze din ce în ce mai serios, pe final se apropia de uimitoarea viteză a mirosului, drept urmare se auzea din ce mai bine şi mai des trosnitul la fiecare traversă strâmbă sau podeţ.

În ciuda orei relativ târzii căldura era insuportabilă aşa că mi-am zis să-mi pun ceva muzică şi să mă joc pentru a-mi ţine mintea la altele. Deschid companionul de luptă, aprind, uindoz şi dăi nene. Fac un playlist scurt şi-mi deschid NFS Porsche şi mă pun pe “condus”. După vreo oră de activitate de genul ăsta, aveam 2 fani pe o banchetă din diagonală care analizau situaţia: “De unde s-aude muzica, bă?”.

A fost prima ocazie de a juca Porsche cu force feedback, culmea… de pe un laptop. Am avut o cursă la care trenul s-a sincronizat aproape exact cu traseul meu şi simţeam cam fiecare groapă din joc (nu vă gândiţi la forţe G şi alte prostii d-astea… aproape tot drumul e fără curbe). Deja trecuse mai bine de o oră jumătate şi mă plictiseam la culme. Tot mai erau vreo 15 minute de mers în hruba aia pe roţi metalice aşa că am dat un restart şi am pornit linuxu, pentru muzică şi jucat d-aiurea cu interfaţa :D.

Acu deja se duce a treia seară de când sunt aici, după calculele mele, ultima. Au fost destule nefericiri de rezolvat şi vreau şi eu acasă. Tre să mai lenevesc (de fapt nu pot, am ceva de lucru şi acasă), tre să mai stau de vorbă până la 3 dimineaţa, tre să mai ies cu beţivii, tre să-mi revin.

Peste vreo jumătate de oră mă uit la eclipsă… apoi cred că o să cad ca soldatu din prima linie.

Regulamentul baiatului finuţ de la bodegă

1. Orice fel de aniversare, zi de sfântu valentin sau alte asemenea nu este, după mine, ocazia specială de a găsi iar cadoul perfect.

1. Uneori nu mă gândesc la tine - ÎNVAŢĂ SĂ TRĂIEŞTI CU ASTA!

1. Nu reţin date. PUNCT

1. Eu, ca majoritatea bărbaţilor, avem maxim 4 perechi de încălţări. Ce te face să crezi că din 30 de perechi mi-aş da seama care vine mai bine cu rochia ta?

1. O durere de cap care durează 17 luni e o problemă. Mergi naibii la un doctor.

1. Dacă nu te îmbraci ca un model de la Victoria’s Secret nu te aştepta să fiu un Jose Armando.

1. Lasă-mă să mă holbez… o s-o fac oricum, e genetic!

1. Relaţia asta n-o să fie niciodată ca în primele două luni aşa că nu te mai văicări la prietenele tale.

1. Filmele străine sunt destinate străinilor.*

1. Berea rece mă face să mă simt la fel de bine pe cât te face o poşetă.

1. Dacă vrei să pregăteşti o cină romantică include friptură, cartofi prăjiţi, bere şi vin roşu.

1. Nu mă uitam la cealaltă femeie!

1. Fie, poate doar puţin…

1. Bine, bine, mă holbam la sânii ei… vrei să spui că tu nu te-ai uitat niciodată la altu cât eram lângă tine?

1. Sânii, fundul, picioarele, părul îţi arată perfect… nu mă întreba a doua oară!

1. Dacă n-ai aflat că te-am înşelat înseamnă că n-am făcut nimic rău.

Cred că vreo lună nu mai scriu la subiect… deja prea mult misoginism după mine.

* (excepţie filmele cu bătăi şi scheme în care n-are importanţă ce bâjbăie gălbejiţii acolo)

Regulament

Nu ştiu exact cui aparţin, le-am găsit pe un blog pe care de asemeni nu erau menţionate şi erau puse neîngrijit. M-am decis să schimb eu treaba asta. A dat domnu şi cineva s-a obosit să le scrie iar eu mă obosesc să le adaptez ca şi cum ar fi folclor internautic.

După cum veţi observa, toate sunt numerotate 1, intenţionat!

1. Bărbaţii nu citesc gânduri.

1. Învaţa să lucrezi cu capacul de toaletă. Eşti mare acum, dacă e sus, pune-l jos. Pe mine n-ai să mă auzi plângându-mă că e jos.

1. Plânsul e şantaj.

1. Cere ce vrei. Să fie clară treaba asta. Apropos-urile subtile nu merg! Cele mai puţin subtile nu merg! Cele evidente nu merg! Spune şi gata!

1. “Da” şi “Nu” sunt răspunsuri perfect valide la aproape orice întrebare.

1. Îmi spui că ai o problemă doar dacă vrei s-o rezolv. Asta fac eu. Pentru simpatie fără rost ai prietene.

1. Orice am spus în urmă cu şase luni este inadmisibil ca argument. De fapt, orice comentariu devine null şi poate fi tratat ca vid de vocabular după şapte zile.

1. Dacă tu crezi că eşti grasă, probabil ai dreptate. Nu mă întreba! M-am mai lăsat păcălit…

1. Dacă spun ceva ce poate fi interpretat in două moduri şi unu te face tristă altu te face să te enervezi. Vroiam să obţin cealaltă reacţie!

1. Fie mă rogi să fac ceva, fie îmi spui cum se face. În nici un caz ambele. Dacă ştii deja cum se face cel mai bine atunci fă-o tu.

1. Oricând e posibil, spune ce ai de spus în timpul reclamelor.

1. Columb n-a avut nevoie de îndrumări şi nici eu n-am.

1. TOŢI bărbaţii văd 16 culori, ca bătrânul default Windows. Piersică e un fruct, nu o culoare, la fel şi dovlecel. N-am idee ce e mov.

1. Dacă mănâncă… va fi scărpinat… fac chestia asta.

1. Dacă întreb ce s-a întâmplat şi tu spui rapid că nimic, ştiu că nu-i adevărat. Am să mă prefac că totul e bine ca să mă scutesc de bătăi de cap.

1. Dacă pui o întrebare la care nu vrei răspuns aşteaptă-te la un răspuns pe care nu vrei să-l auzi.

1. Când mergem undeva orice vrei să porţi e ok. Pe bune!

1. Nu mă întreba la ce mă gândesc decât dacă eşti gata să vorbeşti despre maşini.

1. Ai destule haine.

1. Ai prea multă încălţăminte.

1. Sunt în formă! Rotunjimea e o formă.

1. Mulţumesc că ai citit asta, stiu că trebuie să dorm pe canapea în seara asta. Da tu ştii că nu-i aşa rău? E ca o seară cu cortul.

Am mai omis câte ceva, am mai adăugat câte ceva… sper să vă placă.

Ar mai fi de menţionat că se coace dinaintea publicării un articol de duel pe care îl veţi găsi la ea.

Dacă vreţi un set mai răutăcios anunţaţi-mă.