Ok, ok mă prefac un pic că-s mai băut decât sunt. A venit 2009 bă, da înainte de venirea lui să vă spun cum m-a prins finalul lui 2008:
O dimineaţă dormită, cu trezire la prânz. Un articol cu un pluguşor, nu ştiu sigur de ce îl scriu dar pare a fi în ton cu modele. Ceva telefoane cu ce facem de revelion, la care dezamăgit spuneam că nimic… revenim apoi pe zilele următoare şi o facem lată dacă e. Nu mai avea rost să ne fugărim pe loc.
Era o seară liniştită de decembre, am fost s-o iau pe mama de la muncă, ce-i drept un pic mai devreme, pe la orele 18:00. Înainte să plec frate-miu şi tata căutau clopoţelu şi se hlizeau la o carte în care era un pluguşor. Mă duc jos, la maşină (aha, aia a familiei cu care nu mai am nici treabă) şi îmi acord cele 5 minute de pregătiri necesare (geamuri, faruri, stopuri dezgheţate şi numere vizibile) după care dau drumu la căldură şi mă pun la drum.Totul lejer, nimic agitat, nimic special, e o seară, rece, obişnuită în trafic.
De dimineaţă totuşi curgeau mesajele suspecte “La mulţi ani, urări de bine”, “Boc boc boc şi tăriceanu”; o grăma de copy paste-uri. Aproape la fel de multe şi lipsite de imaginaţie şi amprentă personală ca cele de-mi umpleau lista de messenger. Ajung acasă şi aparent nimic nu e special în afară de masa prea încărcată (data asta chiar n-aveam speranţă să dăm gata tot ce s-a afişat pe porţelane… la băutură nu ne făceam griji 
). De ce se agită lumea aşa tare?
Deşi vecinu de la etajul inferior era ca de obicei în pijamale pe acasă la orele 19:00 totuşi se vorbea de petrecut, de făcut freze de aranjat nu ştiu ce minuni şi de făcut provizii. Deja începe să nu mai dea fără virgulă. Undeva ratez ceva. Ce ratam, am observat abia la cea mai sinceră şi împlinitoare urare pe care am primit-o în viaţa mea. Un coleg de liceu, fost coleg de bancă, actual foarte bun prieten. Când am văzut ce spune am fost brusc îmbălsămat cu o ambiţie să clarific cum situaţia era privită la fel şi din partea mea de gard. Abia atunci am fost complet conştient că e 31 Decembrie. (Se ştie omul cu sigla “Warn a bro” – Alex H.)
E sfârşit de an, mai exact a fost deja. La vreo 23:40 ne ia mama pe sus de la un joc de DotA foarte captivant şi începe a ne înşirui tradiţii de revelion. Tradiţii faţă de care am fost reticenţi până în momentul în care am primit fiecare o pereche nouă de ciorapi; ceva cum că dacă ai ceva nou te înnoieşti tot anu’. Acu’ nu zic neapărat că vreau mereu ce-i mai nou, da când desfăceam şampania aveam buzunarele pline, chei maşină, chei apartament, telefon, portofel cu ceva bani, card etc etc…. şi un zâmbet un pic trist, nu încăpuse laptopu în niciunu’ din ele.
Poc, la mulţi aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaani! <<desigur cu ABBA – Happy New Year pe fundal>> Şi un pic de şampanie (un pic mai mult în cazu meu că îmi place tare Cuvee Imperial) şi un pic de tort (un pic mai puţin în cazu meu că nu îmi place aroma de ness presupusă caramel). Stăm un pic pe ici pe colo, revin la calculăreţ… fac o urare tuturor personajelor de sex masculin care mi-au câştigat respectul într-o formă sau alta şi stau cuminte în banca mea. (nu sunt bă misogin, doar că în seara asta am vrut atenţie specială pentru cineva şi restul mai niciuna n-au primit atenţia-mi)
Ghinion pentru cei care muncesc dar sigur şi la ei va veni anul nou cum se cuvine.
La mine de exemplu a venit cu decizia de a coborâ cu Ceferistu’ la o discuţie despre anul nou care eventual a degenerat într-o discuţie despre jocuri. Mai important de atât: în urmă cu o săptămână am primit un vin cu dedicaţie de la un uncheş mai meseriaş în domeniu’; alb, dulce, bun nene… Şi merită ocazie. Ocazie mai mare de atât nu e în viitoru’ apropiat. Totuşi am făcut situaţia un pic mai specială, când m-a trăznit o super idee. Am luat un borcan de 800 şi l-am umplut cu licoarea lui Bachus.
Dragii mei, să vă fi găsit anul la fel de fericiţi… eu pot spune că beau vinu’ cu borcanu‘ la ce chef am momentan.
Ultimile replici aparţin: