Regula de aur

Zicea un cunoscut în urmă cu ceva luni:

“Aşa-i viaţa: Una caldă, zece reci”

Deşi sunt pesimist în general nu prea accept zicala asta. Azi însă e una din zilele în care mă pun pe gânduri. Azi face frate-miu 13 ani, da… vârsta la care se poate înscrie pe forumuri. Normal că astea presupune cadouri, torturi, veselie şi tot tacâmul asociat. Suportul fizic a existat pentru astea însă veselia a ezitat să se prezinte. De ce oare?

Păi, n-am de gând să le însirui acum dar au fost reaprinse multe flăcări şi s-au dezgropat securi mai vechi. Pentru mine a fost o zi puţin mai nasoală decât în general, pentru frate-miu a fost o zi specială mai nasoală decât una obişinuită…

Culmea e că în ciuda diferentelor de care ne bucuram… îmi pare rău pentru el.

La mulţi ani, burdi!

Lunea

Aproape două săptămâni de numărătoare inversă, aproape o oră întârziere, aproape 60 km cu discuţii cu cineva în dreapta cât se poate de liniştiţi…

3 zile minunate:

Un tur foarte sumar:

Episoade dintr-un serial foarte important:

O zi la cumpărături şi plimbări într-un tricou pe care-mi expuneam părerea legată de murături…

O masă excelentă “în familie”, o dimineaţă cu suspans

O după amiază plină de surprize:

O aniversare frumoasă “în gaşcă”:

3 nopţi perfecte… multe evenimente, unele cu emoţii altele fără… şi un final de cursă foarte emotiv. Câştigătorii au primit câte un sărut de la persoana iubită.

Şi azi e luni, facultate, note mari, ceva timp la volan… toate au fost parca degeaba azi… stau şi mă uit la:

Miercuri

Mare zi azi…cam de vreo 24 de ore.

Şi mai e mare dintr-un alt motiv: două colege au schimbat azi prefixul, s-au făcut gagici de douăzeci şi ceva… (chiar dacă momentan e vorba de ore). Dimineaţă după ceva agitaţie specifică lipsei mele de activitate ne-am adunat colegii să organizăm treburi cu cadouri, flori şi alte alea. La 9:40 s-a prezentat toată lumea exact cum se discutase pentru 9:15. S-a făcut cheta, distribuirea monetarului, împărţirea responsabilităţilor şi spargerea găştii în grupuri desemnate fiecare cu ceva de achiziţionat. Dezastrul logistic a reuşit într-un final să ne aducă la locul stabilit cu bunătăţile şi am început să ne copilărim şi să ne distrăm cu toţii.

Ca la orice ieşire de-a noastră în localul în cauză mai apăreau râsete colorate ceva mai bine sonorizate, discuţii sau comentarii stupide (toate în numele distracţiei şi bunei dispoziţii, bineînţeles). Voie bună pentru toţi, fără să fie deranjaţi cei din jur. Eh da  staţi puţin… trăim în ţara contrastelor, de ce să fie lucrurile normale când se poate să ne bucurăm de vreo idioţenie? În cazul de faţă s-a materializat sub forma a doi copilaşi de vreo 20 şi ceva de ani îmbrăcaţi cu gust de căutător de aur. Micuţii s-au aşezat la o masă paralelă cu a noastră şi începând să comenteze la cam orice copilărie (doar e domeniul lor… ce naiba) şi să facă pe interesanţii de fiecare dată când se ridica cineva de la masă.

Apelez la ignoranţă, se aud tot mai des idioţenii şi nici măcar una să fi fost amuzantă, ţintele variază; idiotenia rezistă. Ne vedem de ale noastre respectivii nu conteneau deşi nimeni nu le dădea atenţie. Într-un final ni s-a ajuns de amuzamente pe seama horoscopului şi proaspetelor noastre băbăciuni , ele cer nota şi începem să ne rărim de la masă urmând să le aşteptăm la ieşire. Mă ridic îmi iau haina şi dau cu privirea de unul dintre rudele lui Ţopescu ce-şi permite să mă întrebe:

La ce liceu eşti?

…

Auzi, băiatu’! La ce liceu eşti?

Nu sunt la liceu, am 12 clase înaintea ta.

Mă gândeam eu…de la şcoală-s băieţii.

Ies

Ceva mai târziu una din sărbătorite menţionează că a arătat buletinul unuia dintre luminaţi să îi demonstreze vârsta

Încheiere:

Corina şi Monica: să ne trăiţi şi să arătaţi la bătrâneţe la fel de bine

Gheorghe şi Vasile: să ne trăiţi şi să gândiţi la bătrâneţe la fel de bine.