Încă un vis care-mi spune să nu mai visez

Cam aşa l-aş descrie pe cel de aseară. Situaţiile de genul sunt cele care mă enervează că imaginaţia mea deşi este foarte dezvoltată este mult prea axată pe realitate.

Visam eu aşa simplu şi frumos că mă duceam până jos la maşină (deja aveam apartamentul propriu, clar era un vis… da poate iese bine) unde aveam de lucrat ceva la sistemul de răcire. Modificări minore erau şi le termin rapid urmate desigur de o plimbare de test.

Am ales un drum bun, cu o porţiune destul de mare pentru a atinge o viteză respectabilă să văd ce fel îmbunătăţisem circulaţia aerului prin compartimentul motor şi cum se comportă motorul la turaţii mai serioase. Până aici toate sunt specifice a ce aş face într-o zi normală de posesor al unei maşini.

De aici insă se schimbă un pic treaba; maşina îmi scapă (şi când spun asta nu mă refer că scapă de sub control ci că dispare din jurul meu trezindu-mă undeva în spate pe drum, maşina se transformase într-un tractor, iar traseul devenise brusc o zonă din copilăria mea. N-ar fi mare lucru asta, eventual ar trebui să se oprească panarama fără mari pagube (speram eu, doar e puiul meu acolo la mijloc). Ei bine tractorelu o ţine cu mersu destul de mult încât să obosesc mort iar el îşi tot schimba direcţia lovind pante sau diverse gropi. Situaţia asta rezulta în câteva persoane lovite de el dar fără alte probleme în afară de cele cauzate de căzătură.

Aici intervine încă un pic de realitate şi apar în maşina actuală a părinţilor mei urmărind tractorul. Deja până îl ajung din urmă (o pornire greoaie…foarte realistă faza asta) deja era oprit într-un şanţ cu ceva avarii; problema e că acum nu mai era tractor ci maşina iniţială.

Maşina iniţială ar fi asta. Concluzia mea e că nici măcar în vise nu mă voi bucura de maşina viselor mele…

Halal început de zi.

Un alt fel de Lamborghini

Cred că toată lumea a auzit numele şi ştie cam ce fel de maşini ies pe porţile fabricii lor.

Pentru mine, ei reprezintă esenţa supermaşinilor. Pe lângă exclusivitatea dată de preţ, care în mod cert va fi de câteva sute de mii de euro, întotdeauna un Lamborghini nu va fi confundat într-o parcare. În fine, încheiem cu generalităţile şi trecem la noutate.

Profil

Sub numele de Estoque (se citeşte “estoche” şi reprezintă momentul în care un toreador termină un taur), firma din Sant’Agata Bolognia, a lansat un model în 4 uşi. Nu este primul model în 4 uşi (vezi Lamborghini LM002) dar este primul cu caroserie în standard sedan. Asta dacă se poate spune vreo ceva de un standard. De vreo două luni publicul auto este chinuit cu poze ce dezvăluiau doar detalii ale acestui model, astfel că la Paris salonul părea să nu se deschidă suficient de rapid. Ferrari aveau ceva de spus aici, Porsche aveau ceva de spus, Aston Martin au avut ceva de spus, Citroen au venit cu surpriza salonului, dar toate au pălit în faţa noului taur.

În jurul standului Lamborghini de anul acesta a fost probabil cineva desemnat să măture maxilarele ce cădeau de la public. Public ce îşi scălda ochii pe “o maşină de familie” cu o lungime de peste 5 metri, o lăţime de peste 2 şi cu o înălţime de doar 1.35, (Ati citit bine, maşina e mai scundă decât birourile voastre), cu roţi imense… şi absolut toată cu un efect “WOW” prin stilizarea împrumutată de la Reventon.

Ce-i drept, a fost prezentat un V10 de “doar” 556 cai putere, dar cu menţiunea că şasiul ar putea acomoda monstrul sacru derivat F1 V12 sau poate un V8, sau poate o combinaţie hibrid. Ignoraţi ce au spus şi am citat după ultima virgulă din propoziţia anterioară, este ceva neglijabil, important e că aceast diamant (atât semnificativ cât şi după forme) nu este departe de stradă, modelul prezentat fiind complet funcţional.

De ce mă agit?

Păi… sunt un maniac auto. Apoi e un Lamborghini. Apoi e un Lamborghini revoluţionar. Apoi, dacă vrei să sperii consoarta şi încă un cuplu sau încă trei prieteni cu cifre de 500-600 cai, nu mai eşti nevoit să foloseşti un Audi, Mercedes sau BMW care seamănă cu jdemii de altele ca ele. Asta contează foarte mult în clipa în care dai sute de mii de euro pe ceva ce se cazează în garaj.

Priviţi varianta asta: aveţi banii, aveţi chef de ceva exclusivist şi puternic. Ce ai să îţi iei? Cel mai rapid Audi, BMW, Mercedes?

Sau un Lamborghini?

Faţă stânga

Dreapta spate

Minunăţii pe patru roate

Te miri că le au pe toate la un loc…

Atenţie! Această postare este doar pentru a vă şoca preventiv, să nu fiţi compleţ umiţi în trafic să aveţi vreo scăpare dacă daţi de aşa ceva:

Pentru a vedea îndeaproape detaliile click pe prezentare.

La vita e bella

Fără review la film…

Revin doar asupra ultimului articol.

Am fost să văd ploaia aia infamă de stele, ploaia a fost cam mocănească, nu… cam de vară. De fapt, cam mocănească şi de vară. Dar au fost frumoase şi ce a fost mai important, am evadat puţin din cotidian, am stat puţin la discuţie despre toate lucrurile imature posibile.

Un drum înapoi rapid şi puţin condus şi sunt ca nou, doar că mai bun… Încep să cred că automobilul e unul din două lucruri care îmi dau cu adevărat speranţă. Mai pui o mână de oameni şi s-a terminat lista… Nu-i nimic, am ce-mi trebuie pentru o viaţă minunată.

Din seria…

zilelor magice, dimineaţa s-a soldat cu o plimbare suplimentară până la etajul 4 să iau cheile de la bestie că Matico se înecase cu mărul otrăvit. Apoi lucrurile au decurs relativ normal, ocupate cu diverse activităţi. A fost o tentativă de a ajunge la singurul curs, dar ceva reţineri au impiedicat asta drept urmare s-a abrogat proiectul de lege.

O masă serioasă, ceva ambiţie cu Andrei să-l împingem pe Matico într-un loc mai ferit de ploaie să pot să-i verific sistemul respirator în siguranţă. N-am înţeles exact ce l-a înnecat (întrucât a fost propulsat la mama naibii vinovatul la un rateu mai violent) dar cam 40 de minute de amuzament mai târziu Albul ca zăpada şi-a revenit şi am făcut o probă de drum să verific posibilitatea de vopsire (dat-o domnu’ şi-am văzut-o şi pe asta posibilă) a bestiei. S-a zis da, am făcut drumul înapoi, am mai găsit un şofer (încă începător) şi am plecat în coloana . Mi-am luat la revedere şi m-am întors în faţa monitorului (să mă mai odihnesc cu ceva munci) aşteptând magia. Magia a întârziat, dar când a fost gata am uitat că e nevoie de un al doilea şofer aşa că e posibil să fi comis o mică infracţiune penală şi să fi dat pe Matico pe mâna cuiva (care abia vineri poate încerca să fie) cu permis la întoarcere.

Bestia are iar blana perfectă aproape… iar eu mă tot odihnesc obosind tastatura şi ceva hârţoagăraie, de atunci…şi ceva timp în continuare. O mică pauză n-a omorât pe nimeni (dar absenţa ei ar putea fi fatală pentru activitatea mea cerebrală superioară).

N-am la dispoziţie cheia marilor succese, dar mă bucur de cea de la Matico (acu pleacă la sfert).