Yep, e plictisu mare.
Uite aşa m-am luat de uitat prin blogroll şi am găsit ceva care m-a amuzat cu adevărat.
Mergi la google.com iar în caz de eşti redirecţionat automat spre .ro click aici.
Acu selectezi frumos codul ăsta şi îl pui peste url-ul google.
Now watch the magic happen 
)
Via mipo.ro
E valabilă treaba cu acelaşi cod şi la yahoo.com youtube.com si alte domenii însă la mine nu prea a ieşit… poate aveţi voi noroc.
Amuzamentul serii…
Poate nu e pe bune dar e super ideea şi realizarea asemeni.
Aţi face aşa ceva? Eu fără îndoială )
Mulţumiri lui X-Pilot pentru recomandare.
Să fim gentălmeni şi să-i zicem aşa la vinişoru de l-am stricat în urmă cu puţine minuţele împreună cu unu zis Ceferistu’ la volan. Nu vă gândiţi la prostii da? Sunt unu dinăla responsabil în spatele covrigului. Era frig afară aşa că am mers cu maşina la cel mai apropiat non-stop cu băuturi alcoolice, apoi am fost să vedem unde e Poliţia Comunitară pe Traian (254), apoi am parcat şi stând la căldurică am stricat vinu’ şi ceva discuţii.
De menţionat este că am plecat doi morocănoşi, de îl făceam pe Walter Matthau să se ruşineze la ce talent avem în a strâmba feţe, şi ne-am întors doi copii ce abia se întorceau de la joacă: zâbind, amintindu-ne prostii care fără alte prostii nu se aduc aminte şi un pic obosiţi. Pentru prima oară în mult timp, am observat iar un cer frumos, senin şi plin de nişte stele fermecătoare… aerul răcoros era parcă exact ce era necesar pentru un dezmăţ în doi… altfel decât cel între doi beţivi cu sticla aproape la discuţii într-o maşină parcată.
Ăla rămâne pentru alte ocazii, în alte “planuri” şi cu întrebări care “cercetează” dincolo de “Jocuri pe care le-am terminat de drag” şi dincolo de orice, practic, tot.
Bun e vinul
Gata cu siropeala, siropu’ de l-am servit nu purta embleme cu fructe şi nici sigle de expectorante… purta o simplă marcă, de tradiţie, de bun simţ, de distracţie, de…. noi.
Trăiască Murfatlar, singurul dicţionar pentru a-mi vorbi limba uneori.
În rest, beţi o gură de sifon plat!
După ceva timp… am păstrat tradiţia vie, cu un grătar liniştit, cuminte şi perfect normal.
În ciuda unor mici deficienţe de organizare, mulţimea adunată a fost decentă, si cosul de cumparaturi ajungea la ceva distractie.
Am ajuns frumos la locul faptelor, ne-am pus pe pregătirile de rigoare când un personaj prezent a descoperit o lipsa cheie maşină. Noroc că ştia cineva unde era.
“Băăă, care a văzut cheia mea?”
“Am văzut-o eu sigur, e în portbagaj.”
“Aaaa, bun, bun.”
Bun bun, numai că respectiva cheie era în portbagajul închis. Nu-i nimic, un mic impediment. Bine că n-aveam chei fixe să dăm jos bancheta. Cu puţin ajutor extern s-a rezolvat şi beleaua asta.
Revenim… Puţină muzică, puţine plimbări, putin patinaj şi ceva emotii la un şanţ, toate finalizate cu bine slavă domnului.
Apoi a venit momentul serii.
GRĂTARUL!
Ceferistu’ ne fu’ bucătar şi merită depline laude, micii şi cârnaţii nu erau prea speciali însă pieptul de pui era aproape comestibil! Oricum la ce foame aveam nu conta, ciocu era mic şi joc de încheieturi după muştar 
.
Plini, ne-am adunat gunoaiele, am mers de am dat ceva telefoane (unele interurbane, altele intercontinentale) şi ne-am pus uşor pe drum spre case. Uşorul ăla s-a ambalat un pic intr-una din maşini, creeând emoţia serii pentru cei din cealaltă şi probabil şocul vieţii pentru cei din cea ambalată. Un noroc fantastic a făcut ca totul să iasă iar fără pagube umane sau materiale (aproape…). Problema era de scos beleazna de maşină din grădina blocului (grădină care fusese deja violată, deci gard n-avea) fără să chice în groapa de canal ce fugise sub roţi. Nu-i nimic, cu ajutorul băieţilor forţoşi de eram de fată n-a fost mare lucru. Doar că la aşezare norocu’ se terminase. Cum nu s-a anunţat eliberarea, am fost premiat cu degetele umflate.
După un mic shakedown, ne-am găsit pe terenul de baschet la o partidă nocturnă. Nea paznicu un pic şocat de apariţia noastră la o oră atât de devreme (2 a.m cred). Şi mai zice guvernu’ că tinerii nu fac sport. Chiar periculos sportu nostru. Am făcut un mic derapaj de mi-am ştanţat un aspect de zgură pe partea dreaptă a posteriurului.
Pentru liniştirea sufletului şi fizicului am făcut o mică plimbare care ne-adus şi pe la o mică plimbare spre vamă (locul ştiut :-”) şi prin orăşel puţin… unde ne-am spus ultimu la revedere, în jur de…4 a.m.
Cum am ajuns cu toţii acasă cu bine trebuie să mulţumim celor care ne-au susţinut: Real, jaru’ şi ceru’ şi bineînţeles fantasticului organizator, care îşi cere scuze pentru întârziere în a anunţa anumite personi.
Eu in culmea fericirii
Cam acum 24 de ore se dezlănţuia haosul pe la mine pe acasă. În urmă cu vreo două zile stătui eu şi mă gândişi:
“Băi ce bine arată gagica!”
De fapt nu, altceva:
“Băi… grupu ăsta a nostru se distrează la grătare bine de tot. Când ne mai distrăm binişor? Păi, pe la un chef unde e şi ceva băutură. Mai e ceva? Păi… ar fi LAN Party-u… Oare reuşesc să le unesc pe toate? Cred că da, numai că trebuie să negociez cu cei implicaţi”
Şi uite aşa se născuse ideea şi chefu de acţiune, apoi am prezentat o schiţă nefinisată a proiectului câtorva persoane… După reacţiile minunate se vestea ceva la fel de mare pecât părea pe hârtie. Trece o zi, se face prima consulatare serioasă a programelor, apar avertizările de eliberare a lor acolo unde era cazu, se face o estimare de buget… şi se planifică pentru ieri toată târăşenia. Ieri pe la ora 14:30 am început să ne plimbăcim pe colo colo trei dintre noi şi am mai stabilit ordinea întâmplărilor mai detaliat şi am început cumpărăturile pregătitoare. Am dat ceva telefoane şi am pus treaba pe drum.
Poveste scurtată puţin pe la ora 22:00 majoritatea aveam nervii întinşi la maxim, unu avea nervii stresaţi din pricina unor setări inteligente are unor “uindoze” de aceeaşi natură, unu era nemulţumit de cum avea să refacă ceva setări ale unui ISP diştept rău, alta era super fericită că prinsese loc de cinste la sclavie în bucătărie (glumesc… mai toţi ne-am luat ceva sectoare de făcut, doar că s-au realocat ceva muncitori şi s-au dezechilibrat volumele de muncă) şi tot aşa.
Pe la miezu nopţii ne-am pus pe mâncare (adăpatu’ începuse mai devreme), eveniment care pe lângă munţi de mâncare a inclus discuţii idioate şi puţină degenerare din partea a doi membri ba mai obosiţi, ba mai … consumaţi…
Într-un final am ajuns si la partea cu LAN din party. De menţionat că majoritatea celor implicaţi aici erau conectaţi prin wLAN şi micul meu router MSI RG60SE a făcut faţă cu brio, loss-ul fiind mai puţin decât ne-am fi aşteptat.
S-a jucat Counter-Strike, aici am ieşit foarte bine din ecuaţie… prin faptul că eu ca prin minune n-aveam lag ca mulţi alţii care erau mult mai buni de fapt.
S-a jucat Quake III, aici am ieşit pe locul secund pentru că alţii n-aveau lag şi na… era previzibil…
S-a jucat o tentativă de Red Alert 2, pentru o victorie de mai puţin de 2 minute.
S-a jucat DotA unde ne-am luat bătaie jenibil de la Dragoş după care ne-am luat bătaie jenibil de la compuri, după care am bătut şi noi compurile.
Distracţia principală a fost la Counter-Strike datorită multor personaje implicate, la Quake a fost un pic mai anostă situaţia datorită unui tirangiu însă surpriza serii a avut loc la Need For Speed Underground II unde din patru locuri pe linia de start… cea mai mare bătălie la cea finală a fost pentru locul trei.
Fiind ora 9:00 am trezit personajele care plecaseră să stea întinse la 3 pentru o oră, am împachetat tot şi i-am evacuat pe omuleţi, pe unii ajutându-i cu ceva transport.
Am ajuns acasă, am făcut puţin service la desktop şi am făcut cea mai mare parte a curăţeniei după care am căzut la datorie reveninnd la orele 17:00 pentru finalizare.
O seară plăcută, nu ştiu dacă la general, dar nu cred că aş mai repeta-o în condiţiile astea.
Ultimile replici aparţin: