La soveja

Dap, conform unei invitaţii deloc plănuite şi neştiute din timp, mi-am făcut drum la Soveja cu maşina. Şi mă urc eu în maşină şi aşteptam deja să se termine drumu. Numai bine ce mă mişcam eu binişor spre destinaţie, primesc telefon de verificare. Cum povestea era bine pusă la punct, stăteam calm.

Ei bine, atunci a avut loc ceva ce m-a făcut să urăsc Săgeata, vorbeam la telefon ce bine e în drum spre Soveja, cu maşina, şi se aude în fundal: “Stimaţi călători, urmează staţia Bârlad!”. În momentul respectiv, aveam mintea plină de cuvinte pe jumătate injurii, pe jumătate decente (că-s băiat gigel da?). Suna totul cam aşa: “Pizmazărecartoficuzarzărebăgamiaşbaniipecard”.

Trecem peste, viaţă pe acolo, două mâţe constant de îngrijit şi pe mine m-a trădat sănătatea (aia mintală desigur, că tot imunitar de bou am) . Asta e, se mai întâmplă, tot a fost excelent acolo. Şi pe drum înapoi, altă maşină: una mai veche, şi aia totuşi mai lăudată de unii. A fost foarte cald în ea, mi-a plăcut… mi-a ţinut pachetul cald şi gata de masă, iar haina când am coborât era ca scoasă din cuptor (mă simţeam ca în Seinfeld). Ceilalţi pasageri erau însă foarte ofuscaţi, nu pot spune că fără motiv, dar iarna e bine să fie cald. Da vara ce te faci? Noi am dat pe rece şi s-a făcut şi mai cald

Toate bune şi frumoase, eu spun că-i mai bine pe Săgeată decât pe vechile minuni, fie ele şi recondiţionate.

Climă controlată mult mai bine, mai silentioasă, şi mai comodă: aici controversă, scaunele sunt mai puţin comode dar suspensia e mult peste cele anterioare. Aici ocazional simţi un mic şoc, acolo eşti în bărcuţă toată călătoria. Totodată mai e problema eficienţei şi sunt sigur că în eventualitatea unei reveniri a infrastructurii (treptat da sigur), tot alea vechi ies în pierdere.

Plec… iar

Data asta mă îndrept spre Braşov.

Că nu mă duc pentru oraş e altă discuţie, mâine la 6:00 îmi încep plimbarea. Sper să nu fie la fel ca ultimele experienţe cu transportul în comun pe distanţe lungi. Încă mai am ceva sechele de la ocaziile alea.

Nu-mi fac bagajele acu, îmi ajung 15 minute aşa că o să le fac când o să-mi fie lene de altceva. Sigur nu durează mult până atunci. Momentan mi-e foame, lucru care inevitabil duce la lene după o masă copioasă.

Transportul e rezervat, cazarea e asigurată… distracţia… o facem noi .

P.S. Scot căsuţa de chat că e cam degeaba.

P.P.S. Ţopăi.

P.P.P.S. Nu pe bune, chiar ţopăi cu gându la… Braşov :-”

Stare

Azi mi-am luat o minge în faţă.

Apoi am aflat cum e să încerci să ajuţi pe cineva spunând ceva neplăcut într-un mod cât mai decent şi la auzul unor vorbe mi-am spus în sine: “No good deed goes unpunished”.

Tot azi am fost la dentist cu al meu frate. Cabinet public. Grafitti pe exterior. Scrijelituri în var pe interior. Cabinet şi tratament impecabil. Cât îmi intrau picioarele în posterior pe hol mai lecturam minunile din popor şi pe lângă arhiîntâlnitele numere de telefon, nume de “bronzaţi” şi id-uri de messenger am văzut una caldă: “Vând pizdă la colţ!” şi imediat după, în paranteză “(cât costă?)”.

Apoi am adormit şi nu ştiu ce oi fi visat de m-am trezit salivând, şi nu-mi era foame că abia mâncasem. Am o mică bănuială. Începe cu A şi se termină cu ndreea.

Să n-aud

Da, un amalgam de senzaţii…

Sunt acasă şi bine din punct de vedere fiziologic.

Cei cu vârsta psihologică sub 30 ani n-au dreptul la replică dacă mă întreabă ceva.

Honey, i’m home…

Bine, sună mai sec acum, ultima oara a sunat mai bine că era cineva care aştepta să audă asta. Acum era doar căsuţa mea. A, da, era şi grasu pe acolo.

Plecat de la 5:45 şi ajuns aici la 6:45 comod în stânga faţă a unei maşini decente. Te-ai aştepta ca la ora aia să fie relativ liber drumu, nici vorba… şi unde e ceva trafic, inevitabil sunt şi aproape şoferi. Vârful de gamă din dimineaţa asta a fost o tanti, blondă, la volanul unui Audi fără un stop şi fără un far. Obosea claxonu’ de atâta tatonaj să nu mai mearga doamne pe mijlocul drumului la 70 în afara localităţii… Alte nimicuri precum schimbatul direcţiei fără semnalizare, proiectoare aprinse, faza lungă d-aiurea sau ajustată prost nu mai au rost să fie dezvoltate.

Trebuie menţionat că răsăritul peste dealurile de la ieşire din Cuca ajutat de un cer senin a fost fantastic. Mai trebuie menţionat că un mic dejun cu Pate Sibiu, pâine de casă, brânză şi roşii proaspete e cam la fel de bun pe cât se laudă oamenii ăştia prin reclame

Oraşu e la fel cum mi-l amintesc, la ora respectivă nu e nici naiba de poliţist pe drum sau pe marginea lui, lumea bâzâie în toate direcţiile, traficul începe să devină din ce în ce mai serios, şi pentru prima oară de când mă ştiu aerul din oraş mi-a părut curat. Am intrat din partea metro deci nu e mare zonă industrială pe acolo dar aerul parcă nu mai era la fel de încărcat. O fi fost filtrele maşinii, o fi fost entuziasmul meu de sosire… n-are importanţă.

Oraşul ăsta e minunat.