Party ca pe câmp

Cam acum 24 de ore se dezlănţuia haosul pe la mine pe acasă. În urmă cu vreo două zile stătui eu şi mă gândişi:

“Băi ce bine arată gagica!”

De fapt nu, altceva:

“Băi… grupu ăsta a nostru se distrează la grătare bine de tot. Când ne mai distrăm binişor? Păi, pe la un chef unde e şi ceva băutură. Mai e ceva? Păi… ar fi LAN Party-u… Oare reuşesc să le unesc pe toate? Cred că da, numai că trebuie să negociez cu cei implicaţi”

Şi uite aşa se născuse ideea şi chefu de acţiune, apoi am prezentat o schiţă nefinisată a proiectului câtorva persoane… După reacţiile minunate se vestea ceva la fel de mare pecât părea pe hârtie. Trece o zi, se face prima consulatare serioasă a programelor, apar avertizările de eliberare a lor acolo unde era cazu, se face o estimare de buget… şi se planifică pentru ieri toată târăşenia. Ieri pe la ora 14:30 am început să ne plimbăcim pe colo colo trei dintre noi şi am mai stabilit ordinea întâmplărilor mai detaliat şi am început cumpărăturile pregătitoare. Am dat ceva telefoane şi am pus treaba pe drum.

Poveste scurtată puţin pe la ora 22:00 majoritatea aveam nervii întinşi la maxim, unu avea nervii stresaţi din pricina unor setări inteligente are unor “uindoze” de aceeaşi natură, unu era nemulţumit de cum avea să refacă ceva setări ale unui ISP diştept rău, alta era super fericită că prinsese loc de cinste la sclavie în bucătărie (glumesc… mai toţi ne-am luat ceva sectoare de făcut, doar că s-au realocat ceva muncitori şi s-au dezechilibrat volumele de muncă) şi tot aşa.

Pe la miezu nopţii ne-am pus pe mâncare (adăpatu’ începuse mai devreme), eveniment care pe lângă munţi de mâncare a inclus discuţii idioate şi puţină degenerare din partea a doi membri ba mai obosiţi, ba mai … consumaţi…

Într-un final am ajuns si la partea cu LAN din party. De menţionat că majoritatea celor implicaţi aici erau conectaţi prin wLAN şi micul meu router MSI RG60SE a făcut faţă cu brio, loss-ul fiind mai puţin decât  ne-am fi aşteptat.

S-a jucat Counter-Strike, aici am ieşit foarte bine din ecuaţie… prin faptul că eu ca prin minune n-aveam lag ca mulţi alţii care erau mult mai buni de fapt.

S-a jucat Quake III, aici am ieşit pe locul secund pentru că alţii n-aveau lag şi na… era previzibil…

S-a jucat o tentativă de Red Alert 2, pentru o victorie de mai puţin de 2 minute.

S-a jucat DotA unde ne-am luat bătaie jenibil de la Dragoş după care ne-am luat bătaie jenibil de la compuri, după care am bătut şi noi compurile.

Distracţia principală a fost la Counter-Strike datorită multor personaje implicate, la Quake a fost un pic mai anostă situaţia datorită unui tirangiu însă surpriza serii a avut loc la Need For Speed Underground II unde din patru locuri pe linia de start… cea mai mare bătălie la cea finală a fost pentru locul trei.

Fiind ora 9:00 am trezit personajele care plecaseră să stea întinse la 3 pentru o oră, am împachetat tot şi i-am evacuat pe omuleţi, pe unii ajutându-i cu ceva transport.

Am ajuns acasă, am făcut puţin service la desktop şi am făcut cea mai mare parte a curăţeniei după care am căzut la datorie reveninnd la orele 17:00 pentru finalizare.

O seară plăcută, nu ştiu dacă la general, dar nu cred că aş mai repeta-o în condiţiile astea.

Ce cârnaţi

La mulţi ani nea Cristea de ne-ai dat ocazia să păzim cărbuni încişi

N-a ieşit din prima focu’ aşa că am scos de la sticla de benzină din portbagaj (numită PECO) putin ajutor. Explozii flăcări şi râsete de victorie! Grătaru e pe drum. Primii puşi la probă… cârnaţii. Băi da ce cârnaţi, după ce că erau cârnaţi când era de mutat, erau cârnaţi când venea vorba de grăsime şi erau cârnaţi şi când dezertau războiu cu flăcările.

Şi se duce unu, se duce altu’, pe al treilea l-am prins fugind! Cum dom’le să dezertezi în halu ăsta… ruşine să vă fie. Cârnaţilor!

Apoi a venit partea mai obscenă cu pulpele, nu zicem multe acolo şi finalul războiului şi tratativele de pace cu ciupercile şi porcu.

Undeva pe parcurs au mai fost ceva cârnaţi care şi-au demonstrat talentele la a da 2 minute în maşină şi a rupe spoilere, şi cârnaţii care nu înţeleg ce le spui şi cârnaţii care se tem de câini.

N-am ceva anume cu cârnaţii (au fost delicioşi) da azi m-au enervat cârnaţii şi aş fi vrut să-i mănânc şi pe ei. Nu s-a putut, îmi vine şi mie rându… Momentan 4.

Speranta

My hair is on fire, my hair is on fire

Bătrânul Dexter avea dreptate, cu focu’ nu-i de joacă. Bine, mai erau ceva personaje care spuneau asta… da trebuia reţinut doar ăla mai idiot.

Se face că săptămâna asta a fost una lungă, da lungă, nu serios… chiar a fost lungă şi se bâzâia ca în weekend să spargem şirul de evenimente proaste să ne adunăm la un grătar. Astea de obicei vindecă tot, prin faptu că aduc alte evenimente . La adunare s-au prezentat următoarele mijloace de transport: Bijuteria galbenă a ceferistului, Olteanul infam al lui Iulius şi Radu pe o chestie ce cândva a apărut “Bercenarilor”, probabil de aia acu mai are doar două roţi… Totuşi jucăria lui roşie a captat atenţia lui Iulius care a zis că s-ar duce cu el “pentru senzatii” doar că cine i-ar conduce apoi Olteanu? Ca să vezi întâmplare, şanse minime… aveam permisu la mine :-” . Uşor de anticipat că a urmat cea mai lejeră şi comodă plimbare posibilă…. la Andrei în maşină. Noi ne-am mai agitat puţin, liniile drepte aparţineau motorului, virajele mie. Cumpărăturile au trecut repede, cel puţin cele din Metro că am pierdut apoi ceva ore căutând diverse.

Cartodrumu nostru drag, era asaltat de ceva oameni talentaţi în spatele gogoşii, n-am văzut decât 2 accidente evitate la limită si n-am auzit decât o troznitură serioasă.

Revenind, băi… facem focu’, facem facem, logic că erau trei spectatori, Ceferistu-mi făcea focu’ şi Iulian îşi trăia plăcerea lui absolută… se ocupa de carne . La un moment mai liber Iulius a zis să-şi fugărească verzuliu să vadă ce poate înainte să facă ceva schimbări, şi a ajuns să mai schimbe câte ceva din pricina uzurii . Uite aşa făceam noi mecanică la ora 2 azi, că de mâncat nu se punea problema, ni se lungeau urechile şi verificam capetele de bară. Oricum, rulmentul pocnit al lui Iulius era nimic în comparaţie cu micuţul cărbune care probabil continea vreun buzunar de gaz şi care a făcut o surpriză măcelarului… l-a epilat instant pe încheietură când a explodat :))

De aici au urmat câteva minute de glume bolnave până a fost gata mâncarea, moment în care au urmat mai multe minute de glume bolnave şi apoi împachetarea şi încă un set de glume bolnave şi într-un final am ajuns acasă bucuroşi că n-am avut ocazia să mâncăm alunele, trişti că n-am avut ocazia sa finalizăm grătaru care hrănea 8-9 inşi lejer… nu 4,5 câţi eram noi.

Eh… în concluzie, fu bine, mai puţin pentru cel care a mirosit a porc pârlit aseară :))

44 înghiţituri de suc

23:40

Sună telefonu’: “Apel: Radu”

Uhaa… ia zi moşule!

Păi tu de ce crezi că te sun la ora asta?

Vrei grătar, nu?

Normal!

Pe unde eşti? În cât timp eşti jos?

În cam 15 min…

Ok, dă un beep când ajungi.

Hop anunţ burtosu’ in law după care hop la dormitor cu un rânjet imens la mama.

Plec!

Unde?

Cu Radu… ne plimbăm cu maşina.

Când te întorci?

Nu ştiu…

Bine, aveţi grijă.

Uhaa… haine, închis laptopu şi târât cu mine jos.

Se adunează lumea şi începe organizarea, ia grătaru de acolo, caută lemne dincolo… Apare instrumentaţia necesară (în mare parte…că tot am mai făcut două drumuri să mai luăm câte ceva) şi rămânea o singură problemă, ce punem pe grătar?

Aici au început să ni se destrame visele. Alimentara de unde ne aprovizionam de obicei nu avea ce ne trebuia, hai să ne aventurăm! Întrebăm un taximetrist, mai întrebăm unu, şi încă unu, şi încă unu… într-un final ne lăsăm la mâna noastră şi începem a ne rătăci pe străzi după ideile noastre nu după spusele unor necunoscuţi Michel a purtat noroc, ochiul său ager a localizat magazinul obscur pe o stradă fără speranţă (acu’ dacă stau şi mă gândesc… tre să fii tâmpit să te aprovizionezi de acolo, aşa că suntem material de clienţi fideli) unde am luminat seara vânzătoarei. “Luaţi bă şi nişte condimente pentru grătar… preferabil cu aromă, eventual de barbecue“. Luăm tot ce ne trebuie, urcăm în maşină… când să plecăm, veste groaznică: “băăă… trebuia să fi luat şi ceva apă pentru grătar”. “Adevăru’ e că o fi greu să cobori din maşină şi să cumperi…”

A…da… Direcţia? Cartodrum! Da, bătrâna locaţie, bătrânii câini, bătrâna…  doamne ce paragraf de pensionar.

Restu’ e ca-n poveşti. O seară extraordinară de frumoasă, cer clar… un frig de ne îngheţa focu’.  Spre deosebire de alte ocazii specifice tradiţiei, am mâncat în maşină… am pus muştarul dulce (adică pasta aia de avea suficient hrean să dobori un rinocer) pe cotieră (aşa că nu întrebaţi de ce are Radu cotu’ bluzei gălbejor) şi dăi nene. Între timp, afară era în lucru jarul secundar. Râsete, bancuri, povestiri, facultăţi, până la momentul în care am văzut cum am fost tâlhăriţi. Una bucată patruped canin negru se servea din tăviţa începută de mici. Okeey….rămânem la pulpe. Printr-o altă tentativă curajoasă, astea s-au făcut haiducesc pe jar direct. Hai oameni buni că am mâncat, ne-am veselit şi acu tre’ să ne întoarcem la casele noastre pentru activităţi solicitante, somnul pentru început.

Ajuns acasă… trântă în pat, somn…

5:45

Vacanţă

Ştim cu toţii ce e… numai că la noi nu e până nu e implicat cuvântul grătar. Azi a fost vacanţă la noi.

9:00  - Sună alarma la primul telefon… adorm până se termină

9:01 - Sună alarma la al doilea telefon… după ce se termină adorm.

9:30 - Sună Andrei să mă trezească… adorm după ce termină

9:45 - Deschid ochii… lene de a face mai mult şi îi resping apelul lui Andrei care încerca în continuare

10:00 - Plec spre locul de adunare

Facem pagubă prin podul lui Andrei - avem materiale de grătar.

Transport să mai luăm un inculpat, apoi direcţia Metro. Facem pagubă prin portofele - avem ce urma să punem pe grătar. În drum spre casă, un mic popas să mai facem rost de ceva nimicuri, alţi bani, altă distracţie.

Ajungem şi ne punem dom’le pe treabă:

Andrei tăia lemne….

Iulius pregătea masa de lucru…

Eu râdeam…

Iulian pregătea focul…

Ne punem noi pe treabă şi simţim nevoia de ceva distracţie suplimentară, eventual ceva muzică. Cum sistemul gazdei era cam incomod de târâit afară am făcut un drum pe la mine de mi-am adus laptop-ul şi boxele magice (probabil cele mai plimbate din istorie, vechime serioasă, modificări pe ici pe colo, pete de cola/pepsi/altele de pe la lan party-uri) şi dăi nene distracţie. Bineînţeles numai muzică lăutărească, folk şi rock :)) combinaţia perfectă cu bere.  Apropo de bere, cam dezamăgitor butoiaşul Heineken atât de “reclamat”.

Soarele se ascunde puţin în nori, nu-i nimic, începe să dea câte un strop, nu-i nimic, începe ploaie… hoooop adu umbrela de vară pentru grătar… hop târâie laptopu şi toate ce-s legate la el înăuntru. Distracţie în ploaie, hai fă mâncarea, hai ai grijă grătar, hai ai grijă de…. hai facem pe bagabonţii în frig Unul din nori se răzgândeşte, schimbă traseul să ne evite şi merge pe centură. Scoatem frumuşel iar muzicile şi revenim la situaţia iniţială.  Bineînţeles că n-a durat mai mult de câteva minute şi iar ne-am trezit umezi (nu, nu din cauza fetelor) şi a trebuit să repetăm tărăboiu

Dar într-un final ne-am văzut la masă, şi deja după ceva bere anumite spirite (nu dau numele lui Iulian) au început să se încingă şi să devină “life of the party” la masă. Printre hi hi hi şi hahaha s-au dus cantităţi impresionante de carne, muştar, pâine, bere şi cappy. Probabil fetele or fi fost de vină… n-am stat să facem raţii. Da am văzut farfuriile goale şi platourile pe drumul cel bun, însă nici ceferismu’ din doi participanţi (iar nu dau numele meu şi al lui Andrei) n-a fost suficient să le “cureţe” şi pe alea.

Acu de ne-am văzut cu burta la cale… să lăsăm digestia să se pună pe treabă puţin, am prins un pui de somn aşa de bun în timpul filmului…

Gata dom’le, detaliile rămân secrete, numai noi ştim de pozele făcute prin paharu de bere, de securea obosită, de efortul unora de a o folosi, de talentul slab la cărţi şi şah, de cum am reuşit pe ploaie pe drumu înapoi să ne împiedicăm în acelaşi timp de acelaşi lemn….