Revenire

Cât de cât fără forţă… momentan e liniştită.

De ce?

E grele în continuare. Câte un mic motiv de fericire se strecoară, pentru început, sunt independent de cabluri acum, stau pe net si de pe budă. Şi multi sunt încântaţi de asta. Alt motiv? Păi mai devreme a fost petrecerea pentru ziua lui Dragoş.

Va fi super hai…

Hai…

Cu laptopu’ că cei de la local nu asigură muzica. Ok…se rezolvă cu ceva mârâit. Ajuns acolo pune-te nene pe refăcut cablările că gigi tractoristu’ configurase sistemu’ înaintea mea, se rezolvă şi asta.

Gata omule, punem pe bairamit, muzică avem, sală avem, băutură avem, mâncare aproape avem; Perfect!

Numai invitati n-avem, da las’ că apar ei. Şi au apărut, majoritatea la vreo 30-45 minute întârziere. Aparent niciunu din însoţitori nu citise cartea de o terminaseşi recent: “Cum să fii un gentleman - mic tratat de eleganţă”. Cu chiu cu vai se pune petrecerea în mişcare, invitaţii muuuult mai putin decat prevăzut, fete emotive, şi cu gânduri de a pleca devreme acasa…. jale. Se făcu 3 dimineaţa şi am vazut cum au început pregătirile să o intinda gazda, ce rost o avea să mai stăm cu prezenţa pe acolo? Împachetareaaaa

Adunat tot, reconectat sistemu’ la dotările lor ultra mega, giga, etc… zis “Bună dimineaţa” şi plecat. Pe jos normal, condus confidenta pe tocuri acasă. Trebuia cumva să ne revenim nu? Nu ştiu din ce, dar trebuia. Şi uite aşa am făcut un plus de vreo…5 km până acasă. Distanţa şi perioada de revenire au fost pentru ceferist, în care si-a revenit de tot bateria de telefon si a adormit. Acu e la reabilitare şi îşi revine uşor.

Câte idei, mesaje, vise şi planuri n-au avut loc in seara asta cam dezorganizată. Oricum ar fi: “La mulţi ani beţiv” (se ştie el) şi să ne trăieşti, să mai organizezi aşa să mai fac ceva planuri şi idei. (se ştie el), să mai am parte de dansuri plăcute cu cineva (se ştie ea şi abia aşteaptă să citească articolul ăsta).

Bună dimineaţa, te iubesc…zi de zi…de tine, mă îndragostesc (se ştie ea).

Mod alternativ

Ce mai sărbătoare, tradiţie şi alte cele. Mi-am început astă zi aşa de specială ca de obicei, dormind, câteva ore mai târziu făceam un mic ITP de drum lung. Câteva sute de kilometri şi câteva ore bune au trecut, şi tot eram indecis. Ce mă fac uăi cu mărţigaşu’ naibii? Cine-o mai inventat tradiţia asta ? La urma urmei: De ce iubim femeile? N-a răspuns nici Cărtărescu suficient, nici ascultătorii Europa FM nu prea m-au încântat, da cel mai tare mă enerva că nu găseam eu răspunsul. Pentru care să mă agit cu atenţie, nu celălalt. Celălalt e printre puţinele lucruri pentru care n-am nevoie de mari dovezi pentru a crede în el.

Mai rămâneam totuşi cu o problemă serioasă, şi mai ales cu toate detaliile ce ţineau de ea: Cum? Ce? De unde? S-o luăm de la un capăt, faza cu trimisul sărea din schemă pentru a evita vreo asociere, Timp pentru un complot era insuficient, şi mijloacele necesare inexistente… Felicitările online au devenit dezgustătoare când până şi unul din portalurile relativ reuşite la capitolul ăsta ofereau o integrare a celui mai ordinar rezultat google la căutarea de imagini pentru “martisor“. Poate erau altele foaaarte strălucite, nu conta, am trecut mai departe. Am bijbăit câteva idei de versuri… dar rima nu e suficientă… Să creez eu ceva? Hmm… n-ar fi rău, înving eu cumva oboseala…sau nu…

Dar dacă nu?

Nu se poate!

De ce nu?

Pentru că ea e cea care îşi spune: “o fi el dobitoc, da e dobitocul meu!”, şi ştii prea bine că n-o face din lipsă de alternative. Să fim serioşi, cred că numeri pe degetul arătător de la o mână fetele care n-au agenda telefonului aproape plină cu numere de băieţi.

Dacă e aşa, şi de cele mai multe ori e aşa, fii dobitoc, dar măcar fă ce poţi să fii dobitocul ei în continuare… apoi soluţiile apar în aşa fel încât ajungi să te confrunţi cu problema selecţiei. Atâtea idei, atâtea moduri, ĂSTA SĂ FIE!

Felicitări, astăzi se serbează faptul că eşti tu… compliment mai mare nu gasesc…